vineri, 29 ianuarie 2010

Certitudini

Am început să primesc si răspunsuri din străinătate, de la clinici cu experienţă mai mare decât cele din România în ceea ce priveşte transplantul medular. Deşi nu a venit răspuns de la toate, medicii de la două clinici din Italia, bazat pe datele medicale si evoluţia de până acum, au apreciat ca riscul de recădere e mare, deci au recomandat transplantul acum, în prima remisiune.
Spuneam în postul precedent că recomandarea medicului meu ar fi să nu fac transplant. Totuşi, a fost destul de ezitant în recomandarea asta şi a acceptat opinia medicior italieni. Şi am înţeles si de ce: un medic hematolog, cum este cel care mă tratează, se ocupă de diagnostigarea şi tratamentul chimioterapeutic al bolilor de sânge. Nu se ocupă de transplant-uri; evident ca ştie despre ce e vorba şi poate să emită o părere vis-a-vis de oportunitatea unui transplant. Însă un medic care se ocupa doar de transplanturi are o expertiză mult mai mare pentru că a vazut direct beneficiile şi riscurile transplantului pe foarte mulţi pacienţi. De aceea recomandarea finala în privinţa oportunităţii unui transplant aparţine unui medic care se ocupa de transplanturi.

Deci am nevoie de un transplant de maduvă. Din pacate nu se poate face în România, pentru că nu am donator înrudit compatibil. În multe clinici din Europa occidentala, se fac cu succes transplanturi cu donator din familie parţial compatibil şi e posibil ca medicii sa decidă ca un asemenea transplant ar fi oportun. Dacă nu, vor cauta in registrele internaţionale un donator neînrudit compatibil.
Ajungem şi la partea materială a problemei. Costurile unui asemenea procedeu, într-o clinică din Europa pornesc de la 120.000E - 150.000E. Nu sunt nici afacerist, nici angajat prin vreo funcţie înaltă a statului român. Deci veniturile mele şi ale soţiei nu ne-au permis să acumulam averi de o asmenea valoare. Aşa încât, oricât mi-a displacut asta până in octombrie 2009 (când am fost diagnosticat), cer ajutor din parte oricui e dispus să se lipsească de o sumă de bani pentru cauza mea.

Acesta e ultimul post pe acest blog; începând de azi, mă mut pe danielraduta.ro. Acolo găsiţi mai multe detalii despre boala de care sufăr, despre mine si despre cum ma puteţi ajuta. Blogul se va muta si el acolo; va recomand să utilizaţi feed-ul RSS al blogului, care ar fi cea mai simplă modalitate de a şti când am scris ceva nou.

duminică, 17 ianuarie 2010

Raspunsuri

Am confirmarea ca raportul medical asupra starii mele a ajuns si la doi medici din strainatate. Care-si vor da cu parerea daca un transplant de maduva este necesar dupa aceasta prima remisie, sau dimpotriva riscurile asociate ar fi mai mari decat riscul de recadere (revenire a bolii).
Dupa ce a reanalizat cazul, parerea medicului meu este ca mai degraba NU as ar trebui sa fac transplant acum, mai ales ca nu am un donator compatibil inrudit. Sa vedem ce zic si acesti doi medici, care s-au confruntat cu mai multe cazuri si deci ar trebui sa aiba o experienta practica si o expertiza superioara.
Deci ... mai astept niste raspunsuri. Cert e ca, daca boala va reveni (recadere), automat am nevoie de un transplant de maduva. Eu sper ca, desi sansele nu-s grozave, nu va reveni sau va reveni dupa ce vreo metoda noua si mai eficienta de tratament va fi pusa la punct.

marți, 12 ianuarie 2010

Bucurii mici si mari

Ce satisfactie sa fiu din nou acasa dupa o saptamana de spital! Ce lucru aparent marunt si totusi cu un impact asa mare asupra psihicului meu. Una din multele bucurii marunte ale existentei de care nu prea stiam sa profit inainte. Si mai descopar in fiecare ora cate un lucru din asta marunt care ma face sa vad viata intr-o lumina calda.
Altfel de bucurii vin de la oamenii din jur. Care nu inceteaza sa ma uimeasca cu suportul lor. Familie, colegi de serviciu, prieteni, oameni pe care nu i-am vazut de ani de zile chiar, voi cei anonimi care-mi transmiteti mesaje de incurajare pe blog. Implicarea voastra sincera in a ma ajuta, chiar si numai cu un gand bun este una din marile bucurii.

marți, 5 ianuarie 2010

Am intrat in remisie!

Dupa o lunga vacanta (vreo 12 zile) in care am cam uitat de spital si boala iata-ma intors la realitate. Adica prima perfuzie dintr-un nou ciclu de citostatice.
Vestea buna e ca rezultatele ultimei punctii de maduva, arata ca am intrat in remisie completa! Adica am sub 5% concentratie de celule canceroase in maduva osoasa. Adica boala a fost redusa la tacere, momentan. Totusi, medicul meu isi mentine indicatia de transplant, avand in vedere unele aspecte care indica un risc mare de recadere (boala sa revina). In zilele care urmeaza o sa avem pareri si din partea unor medici care se ocupa numai de transplanturi medulare. Dar nu ma astept sa fie diferita.
Nu-mi aduc aminte sa mai fi fost vreun an pe care sa-l incep cu un obiectiv foarte clar in minte: sa ma fac bine! Si la sfarsitul lui 2010 sa vorbesc cat de complicat a fost sa-l indeplinesc.
La Multi Ani!