Realitatea virtuala

În ultima lună am experimentat intens realitatea virtuală. De exemplu, am descoperit şi eu Wii si Playstation. Şi experienţa a fost mai degraba placută. M-am jucat Warcraft, mai precis dota; din fericire doar împotriva calculatorului. Dacă intram pe serverele online să joc împotriva oponenţilor umani, probabil aş fi pierdut mult mai mult timp. Am cont pe Facebook, chiar daca nu intru decât o data pe lună (deocamdată). Am cont pe linkedin, pe care-l folosesc mai des. Ştiu mai bine ce inseamna reţele sociale; am descoperit un site care-ţi dă posibilitatea să-ţi faci propria reţea sociala in cinci minute, ning pe numele lui.
Deasemenea, aud tot mai multe despre SecondLife, care este, la momentul actual, cea mai avansată structura socială virutală. Practic, ai posibilitatea să duci o viaţă paralelă: iţi creezi un avatar (de multe ori un alter ego), iţi iei ceva dolari linden (da, e moneda proprie a acestei lumi şi avem un curs de schimb linden - US dollar), dupa care cumperi o bucată de pamânt virtual in această lume virtuală. Acum că ai strictul necesar, poţi începe sa socialiezezi cu alţi "oameni". Ce a ieşit de aici? Am citit despre un divorţ în lumea reală pentru că el o inşelase in SecondLife, o milionară in dolari obţinuţi din afaceri imobiliare in SecondLife, un proces impotriva unui violator, magazine virtuale Nike şi Puma in SecondLife care chiar vând chestii. Impresionant, nu?
Second Life are cel putin 2 milioane de utilizatori activi, facebook are 150 milioane, 3 milioane de copii din ultima versiune World of Warcraft au fost vândute în prima zi.
Este clar ca realitatea virtuala, sub multele ei forme, se extinde rapid. Şi oamenii petrece din ce in ce mai mult timp în ea. De ce? Păi să vedem: e fun sa joci warcraft, comunicarea cu prietenul tau din celălalt colţ al lumii e mai facilă şi interesantă pe Facebook decât la telefon, wii e unul din modurile placute de a-ţi petrece timpul cu prietenii, poţi fi cine vrei în SecondLife. Second Life Grid îi permite unei corporaţii să-şi facă un workspace virtual in care reuneşte angajaţii răspândiţi in mai multe colţuri ale lumii.
Interacţiunea umană a cunoscut evoluţii permanente de-a lungul existenţei speciei noastre. Ăsta pare a fi urmatorul pas. Însă, paradoxal, acest pas pare să ne ducă spre izolare şi lipsă de comunicare in viaţa reală. Eu am cele mai mari satisfacţii sufleteşti atunci când vorbesc cu oamenii faţă în faţă sau folosesc un instrument de comunicare virtual cu o persoană pe care o cunoscusem deja. Şi cred ca, fară interacţiuni directe, specia umană e condamnată.

Aştept totuşi cu inters clipa în care voi putea face o conferinţă cu colegii mei de la Iaşi într-un spaţiu virtual unde am in faţă holograma fiecăruia din ei, care arată şi se mişca exact ca ei.