Avem un creier. Sa-l folosim!

We cannot let others do our thinking for us e afirmaţia la care m-am gandit văzând multele păreri despre criza financiară internaţională. Inclusiv afirmaţii ale unor oameni cu influenţă în viaţa publică sau companii private. Vorbele aparţin lui Albert Bartlett, pe care l-am descoperit în acest articol.Găsiţi acolo un fel de prelegere a acestui om care demonstrează atât de simplu şi clar valabilitatea afirmaţiei de mai sus.

Un mic exemplu: omul citează afirmaţiile oficiale ale unor experţi despre rezervele de petrol. Declaraţiile sunau cam aşa: în ritmul actual de creştere a cererii cu x% pe an şi luând in considerare capacitatea rezervelor de care ştim de n milionane de barili, petrolul ne va ajunge pentru tot restul vieţii sau rezervele de petrol ajung pentru 500 ani! Ce face personajul nostru: ia cifrele din toate aceste declaraţii şi se apucă el să calculeze pentru cât timp ne va ajunge petrolul. Şi, utilizând calcule matematice simple, la care e imposibil sa obiectezi, ajunge la concluzia ca petrolul ne va ajunge pentru ... 35 ani cel mult!

Aşadar, dacă tot avem un cap pe umeri ar fi bine să-l folosim. În realitate, procesul de decizie se va baza tot pe părerile altora, mai ales în chestiuni despre care nu ştim mare lucru. Cred că trebuie doar să ascultăm cât mai multe păreri şi acolo unde găsim contradicţii să incercăm noi să le elucidăm. Să ne gândim ca au fost câteva personaje care au văzut o criză financiară încă din 2005, au fost experţi care erau rezervaţi vis-a-vis de viitorul bursei româneşti în perioada când aceasta înregistra noi maxime ale preţurilor şi se bucura de un număr record de investitori.

Acum părerile despre criza financiară globala sunt împarţite. Doar că aceia care spun că va dura încă un an-doi sau că ce-i mai rău de-abia urmează par a avea mai puţină expunere media.