Să revenim la cei care nu mai pot plăti ratele de leasing. Eu am mai ieşit de câteva ori din ţară şi făceam de fiecare dată o comparaţie între parcul auto din ţări mai dezvoltate ca noi (Grecia, Austria, Canada) şi al nostru: la noi vedeai mai multe maşini "scumpe". De ce? Pai poate aşa e românul, fudul: trebuie sa se plimbe într-o maşină cât arătoasă, ce contează că dă pe rată jumătate din veniturile familiei. Când implineşte baiatu 18 ani de ce să-i ia tăticu o maşină second-hand, cum fac americanii, când poate să-i ia una nou nouţă? Cea mai buna dovadă de educaţie financiară.
Şi iată că au venit vremuri dificile: vânzările de maşini noi scad cu 50%, piaţa second-hand e inundată de maşini care nu mai pot fi plătite, instituţiile de leasing or să înregistreze pierderi din ce în ce mai mari. Ce antrenează toate fenomenele astea: reducerea drastică a activităţii unor fabrici româneşti de componente auto (avem câteva fabrici mari care produc componente pentru marile branduri auto), nu mai zic de Dacia, pierderile înregistrate de bănci de pe urma celor care nu mai pot plăti (pierderi transferate celorlalţi clienţi prin mărirea dobânzilor la credite) şi multe alte efecte. Concluzia: lacomia si fudulia unora ne afectează pe toţi într-un final. Lacomie evident alimentată de rafinamentul diabolic al reclamelor.
Eu sper ca această criză sa nu fie catastrofală pentru România si să trecem peste ea cu nişte lecţii bine învăţate.
P.S. Când merg cu maşina la servici, tranzitez şi strada Valea Cascadelor, o stradă garnisită cu magazine care vând finisaje de interior (gresie, faianţă, etc.). Anul trecut imi lua 10 minute. Acum, indiferent la ce oră trec pe acolo, maxim 5.
Postări
Faza cu părinţii americani e mai adâncă puţin decât atât. Părinţii americani nu le cumpără copiilor la 16 ani maşini second hand. Copiii muncesc o vară-două să strângă bani şi părinţii îi ajută apoi pe ei să îşi cumpere o maşină second hand.
RăspundețiȘtergereAcum, nu mi-e clar ce fac firmele de leasing ca să evite situaţiile urâte. Din ce am citit eu, firmele de leasing au adoptat o politică de păsuire a restanţierilor, ceea ce nu e ideea cea mai bună pentru ei. În felul ăsta, şi alţii vor începe să amâne plata leasingului, dacă tot nu li se întâmplă nimic şi firmele doar îngroaşă rândurile restanţierilor. În schimb, ar trebui să îi ajute şi să îi stimuleze pe cei care plătesc leasingul la timp, încercând să şi-i păstreze ca clienţi. Asta se poate face fie prin reducerea dobânzii datorate sau prin preluarea unei părţi din asigurare, eventual ca premiu pentru plata în termen cât mai scurt a ratelor de leasing. Nu este un răspuns care să se declanşeze instinctual, dar cred că e mai eficient.
PS: Nu-mi plac oamenii care caută în dicţionar cuvinte folosite de alţii, dar trebuie să fiu eu ăla acum: cuvântul „consumism”, chiar dacă sună mai românesc, nu a fost consemnat deocamdată de niciun dicţionar; cuvântul „consumerism”, însă, preluat ad litteram, figurează în Marele Dicţionar de Neologisme din 2000.
Amânarea poate fi foarte periculoasa: clientul care nu poate acum să plătească 2 rate o să aibă bani peste jumătate de an să plătească 6 rate? Nu cred.
RăspundețiȘtergerePe de alta parte, dacă firma de leasing vinde maşinile restanţierilor, tot o sa iasă în pierdere pentru că piaţa second-hand va fi saturată şi preţurile vor scădea.
P.S. Chiar îţi mulţumesc că m-ai corectat.
1. Taxe de circulație in oras
RăspundețiȘtergere2. Parcare scumpă
3. Amenzi mai scumpe
4. Benzi speciale pentru RATB
5. Agenți de circulație, plătiți din 1, 2, 3, care să constate ilegalitățile, mai ales cele legate de punctul 4, și să aplice amenzile de la 3
1 + 2 + 3 + 4 + 5 => Trafic perfect în Bucuresti.
Din păcate, trebuie să fii rocket scientist să te gândești la așa ceva. Sau nu știu, oricum, nu le-a venit până acum ideea primarilor. Pentru că nu e populară.