Criza ?!

Se pare că opinia generală este că va fi mai rău. Economic şi financiar vorbind. Şi proabil şi din alte puncte de vedere. În viitorul apropiat şi în România. Cât de rau? e întrebarea care deocamdată primeşte multe răspunsuri. Eu cred ca avem două variante:

1. O să fie pur şi simplu mai rău. Scădere economică de 10-20%, şomajul creşte dar nu mai mult de 20%, n-o să ne mai putem permite să mergem la grătar la munte aşa des, n-o să mai ieşim cu coşul de cumpărături plin, rămânem la maşina cea veche. O să fie proteste sociale, infracţionalitate crescută dar nimic de natură sa influenţeze serios ordinea la nivel de stat. O să ramană companiile cu management sănatos, eficiente si capabile sa se adapteze, angajaţii cu aceleaşi calităţi fiind şi mai apreciaţi.
   
2. O să fie mult mai rău. Şomaj de 50%, proteste sociale pe scară largă, putere de cumpărare ioc, infracţionalitate la tot pasul, devalorizarea drastică a monedei, ne întoarcem cu 50 de ani în urmă.

Mă bazez pe inteligenţa şi volumul imens de cunoştinţe al multora să ne ajute sa evităm a doua variantă. Mai ales ca ambele scenarii depind de situaţia mondiala. Să ramană cei mai capabili să se descurce, care sa folosească progresele facute de om în ultima sută de ani pentru a duce civilizaţia mai departe. Problema mare este clasa politică: nici la noi nici la alţii nu e capabilă sa gestioneze bine asemenea evenimente. Poate definiţia şclasei politice o să fie alta la sfârşitul crizei.

P.S. Un studiu recent concluziona cum îi afectează criza pe români: se duc doar de 3 ori pe saptămână la cumpărături! Şi, colac peste pupăză, nu mai ies nici cu coşurile pline!

Serviciile publice

Da, e vorba de serviciile prestate de statul român către cetaţenii lui. În ultima vreme ma lovesc din ce în ce mai mult de ele. Şi ... NU sunt nemulţumit!
Am fost de curând la Registrul Comerţului Ilfov. De vreo 3 ori, în zile şi la ore diferite. Prima zi: flux continuu de oameni care vroiau să facă diverse schimbări la firmele lor. Doamnele care verificau dosare lucrau deci fară pauză. Erau însă suficient de amabile şi de dornice să rezolve repede treaba. Şi m-am simţit tratat cu respect. Nervozitatea domnea numai în anticameră, acolo unde oamenii erau preocupaţi de un singur lucru: să nu-şi piardă rândul la coadă. Doamne fereşte sa pleci 10 minute cu vreo treabă urgentă şi după aia să-ţi revendici locul. S-a întâmplat însă şi asta şi a degenerat într-un conflict verbal violent chiar în încăperea unde se verficau cu mare atenţie dosarele. Ce-au făcut angajatele de acolo: au rămas relativ calme până s-a terminat conflictul şi chiar reuşeau sa mai şi lucreze în timpul ăsta.A treia oară am fost să iau actele pentru care depusesem dosarul. Pe la 8 dimineaţa. O anunţ pe angajată ca am venit să-mi revendic actele. Caută însă repede prin dosare şi-mi spune să mă duc la colegele ei de la un alt departament, "probabil actele nu sunt gata; dar oricum acest tip de acte se ridică după prânz". Era clar deci, venisem prea devreme. Zic totuşi să întreb de dosar: "acetele dv. nu sunt gata; dar dacă aşteptaţi 10 min vi le fac". Dupa 10 minute eram deja plecat cu preţioasele acte. Vineri, mi-am petrecut vreo 2 ore din viaţă în spitalul Fundeni, aşteptând un medic care să se uite peste analizele unei rude. Timp suficient să observ agitaţia continuă a medicilor care intrau în sala de operaţie, ieşeau apoi ca să fie înconjuraţi de pacienţi cu diverse întrebări si probleme pentru care găseau întotdeauna timp să raspundă. Dispăreau apoi preţ de 2 minute ca să se întoarcă să preia un alt pacient de operat. Şi numai aşa tot timpul cât am stat eu acolo. La cabinetul medicului pe care îl aşteptam s-a facut o coada de 3 persoane imediat ce a intrat în cabinet dupa vreo trei ore de operaţii. Ca dupa 5 minute să-l deranjez eu de la o masă luată pe fuga pentru a-l întreba de diagnostic. După mine evident aşteptau şi alţii.Aşadar, oameni ca aceştia lucrează aproape fără pauză întreaga zi. Şi lucrează cu cel puţin zece oameni în fiecare zi. Şi la fiecare trebuie studiat cazul îndeaproape si cu maximă atenţie. Eu îi respect chiar şi numai pentru că mi se pare extraordinar de obositor să lucrezi în ritmul ăsta.

Oraşul

Am fost in week-end la ski, pe Valea Dorului, undeva la 2000m. Şi au fost 2 zile incredibil de deconectante, relaxante, revigorante, ca de altfel orice perioadă petrecută pe munte, în orice anotimp al anului. Soarele placut de dimineaţă care lumina culmile din jur pe o rază de mulţi kilometri te scoate din amorţeala celor -10 grade de afară. Şi totul în jur, cât vezi cu ochii, e acoperit de o pătură groasă de zăpadă.
Ieri, înapoi în Bucureşti, în maşină, alergând de colo-colo să rezolv chestiuni legate de construcţia casei. Mă întrebam la un moment dat de ce fac asta? De ce stau într-un oraş aglomerat, murdar si stresant, de ce mi-am luat un serviciu care imi oferă mari provocări intelectuale dar imi fură mai mult de 8 ore pe zi, de ce ma chinui să fac o casă unde în acelaşi oras? Nu mai bine mă mut undeva într-o localitate mică de munte, unde aş avea o viaţă cu totul altfel?
Ei bine, deocamdata nu pot face pasul ăsta. În esenţa n-am curaj: să renunţ la un serviciu încă foarte provocator, la un venit decent, la întâlnirile cu oameni dragi, la oraşul care-mi asigură un confort ridicat. Dacă o să am vreodată, o să ma consider cel mai curajos om.

P.S. Nici în lumea idilică de la 2000m, într-o zi de iarnă superbă n-am scăpat de veşnica meteahna românaşilor mei, povestită mai bine decât aş putea-o face eu aici si aici.

Munca, munca si iar munca. Merita?

Fac parte din clasa medie a acestei ţarişoare. Adica am un loc de munca care-mi ocupă mare parte din zi şi datorită caruia trăiesc decent. Dar mai am si idei, proiecte care s-ar putea pune în practică în timpul liber. Motivaţia ar fi dublă: satisfacţia de construi ceva pornind de la o idee proprie şi un eventual câştig material pe termen lung. Însă sunt foarte ezitant să ma apuc serios de ele şi mă tot întreb de ce.
Iată că domnul Andrei Pleşu îmi oferă un raspuns in acest articol: http://www.adevarul.ro/articole/munca-daune-colaterale.html

Uite brandu' nu e brandu'

Cred că oricare din voi a intâlnit la un moment dat prin cluburi cel putin un exemplar de flăcău cu muşchii umflaţi gata să rupa tricoul mulat. Are o atitudine macho, superioară şi pare permanent în căutare de pradă.

În premieră absolută, acum, aici, secretul lor vă este dezvaluit! De fapt mi-a fost dezvăluit de instructoarea mea de la sală, care se mai întâmplă sa fie de serviciu sâmbată seara. Se numeste ... pompare! Adică vine gagiu' la sală pe la 9 seara şi, preţ de o oră, face o serie de exerciţii in forţă care-i măresc volumul muşchilor. Efect care ţine vreo două ore!

Stau şi mă gândesc cum arată seara unui asemenea exemplar masculin, imediat după terminarea ultimului exerciţiu de pompare, în jur de ora 10: aleargă repede la vestiar, bate recordul mondial la duş viteză, cu o mână se şterge şi se îmbracă în timp ce cu cealalată cheamă un taxi, îi flutură şoferului o bancnotă de 50 lei ca să confunde roşul cu verdele, ajunge în Bamboo val-vârtej ... "uff mai am 1h:40 min", bagă o tură rapidă, ocheşte o domniţă, "ce mai faci păsărică ... nu vrei un sex on the beach şi după aia să-ţi arăt colecţia mea de tricouri", ea vrajită de pectoralii bombaţi cedează, el încearcă să-şi amintească dacă a pompat şi de la brâu în jos, ce mai contează, "mai am doar 30 min", ea suspină fericită strivită de muşchii lui absolut fenomenali ... e ora 00:00! "Ufff, hai ca m-am încadrat şi de data asta".

Şi, purtând acum un tricou tricou larg fără muşchi, se întoarce în club la tovarăşii lui: "Hai mă să bem o bere, lasaţi-le pe proastele astea". 

 

Ştie cineva alte moduri şi mai "interesante" de a petrece o oră din viaţă?

Vine politia ... esti sigur?

Astă-seară m-am încurcat de un SUV parcat într-o intersecţie, pe trecerea de pietoni, blocând tot sensul de mers. Am decis că e timpul sa beneficiez de serviciile la 112. Raspuns prompt, mi-au cerut toate datele (locul, numărul maşinii, marca, culoarea, numele meu), m-au direcţionat apoi spre cineva de la Politia Capitalei, care primise automat datele de la operatoare şi care n-a mai trebuit să spună decât că trimite un echipaj. Simplu, rapid, eficient. Uite că se poate, îmi zic eu.
Satisfăcut de isprava mea, plec spre casă unde era cald şi bine. M-am oprit însă la o oarecare distanţă sa mă asigur ca şoferul nesimţit îşi primeşte pedeapsa cuvenită. N-am rezistat frigului mai mult de 15 minute şi am plecat. Nu trecuse nici o maşină de poliţie. Şi la ora 8 seara în Bucureşti traficul e rezonabil. Mai ales pentru o maşină cu girofar.
Am dat ulterior un email la Politia Capitalei. Să vedem ce-or răspunde.
N-am putea (noi, societatea civilă) să obligăm Poliţia sau serviciul 112 să publice toate sesizările si rezultatul investigaţiei pe un site? Oricum ei au o bază de date cu toate evenimentele astea.
Facem o petiţie?

Sa protestam!

Cred ca aţi auzit de conceptul de semnătură electronică. Conceptul poate fi găsit în practică în mai multe variante, în funcţie de nivelul de siguranţă. Eu cred că peste câţiva ani vom putea deţine fiecare o semnatură electronică cu care să transformăm nişte simple documente electronice în documente oficiale. Poate n-o să pot să-mi semnez testamentul cu ea, dar o să pot să semnez un contract de servicii internet sau ... o petiţie!
Ziceam aici de oameni care vor să schimbe lucrurile din jur. Şi mulţi o fac strângând semnături. Se pare că autorităţile sunt mai receptive la asta.
Când o să aveţi semnătură electronică, o sa va implicaţi? O să participaţi (evident dându-vă datele de identificare reale) la campaniile de strângere de semnături?

Poftiti la cumparaturi!

Vorbeam într-un articol precedent de frenezia cu care românii au cumpărat in rate, în special maşini. Câteva căutări pe autovit, cel mai important site de anunţuri vânzăre-cumpărare auto, oferă o imagine relevantă a apetitului românilor pentru lux şi a impactului crizei financiare. Aşadar, iată ce puteţi cumpara de pe piaţa auto second-hand din România (de menţionat ca toate maşinile de mai jos au fost puse in vânzare în luna februarie a acestui an):

• 3 Maserati
• 34 Porsche (in special Cayenne)
• Un Ferrari de 260.000E
• 18 BMW X6/M3/Z3
  
• 6 Bentley
• 60 Audi Q7

Impresionant, nu?

Politică şi ecologie

Am privit cu interes detaşat agitaţia din jurul alegerii noului preşedinte american, Barack Obama. Azi m-a cuprins şi pe mine entuziasmul: Obama a suspendat hotărârea lui Bush (emisă pe final de mandat) de a permite forajele în jurul coastelor SUA şi în Alaska! Atenţie însă: nu este o anulare; este practic o perioadă de 240 de zile în care cetăţenii americani îşi pot spune opinia despre aceasta chestiune extrem de importantă pentru viitorul planetei dar şi al sistemului energetic al SUA. Este însă un început promiţător: unul din cei mai puternici oameni ai planetei face ceva concret spre a o proteja.

Şi asta nu e tot: Obama propune o evaluare mai precisă a potenţialului energiilor "verzi". Poate acţiunea asta va impulsiona cercetarea in domeniu, mai ales ca SUA au adunat în ultimii ani crema cercetătorilor din lume, prin burse de studiu şi condiţii excelente de lucru.

Evident, există nemulţumiţi: companiile petroliere, care au o forţă financiară extraordinară şi o influenţă pe măsură şi care nu se vor mulţumi cu discursuri de susţinere a forajelor petroliere. Părerea mea este ca orice forţă politică din lumea asta are ca susţinere un aşa numit grup de interese, format din companii private al unic căror scop e profitul. Sunt curios ce astfel de suport are preşedintele Obama; mi-e greu să cred că îi va fi suficientă doar popularitatea. Doar sper că în jurul lui se va forma un grup de interese care va vrea să scoată profit din energia alternativă.

Liviu Mihaiu, numit de 5 luni guvernator al Deltei va fi schimbat. Evident cu un membru de partid, aflat la mâna superiorilor.

Pe final de mandat, George W. Bush a numit cam 100 de persoane în poziţii bine remunerate din administraţia americană.

Orice asemănare este pur întâmplătoare.

Consumism

Citesc din ce în ce mai multe articole în ziarele noastre despre restanţierii la plata ratelor la maşinile cumpărate in leasing. Sunt evident din ce în ce mai mulţi. Un procent realist va fi cunoscut când cineva va face o statistică oficială, dar magnitudinea fenomenului poate fi "măsurată" studiind puţin traficul din Bucureşti. Şofer fiind, pot sa confirm cele scrise în Evenimentul Zilei de azi: de 2-3 săptamâni traficul mi se pare mult mai lejer, la orice oră! Deci numărul de maşini din trafic s-a redus considerabil.

Să revenim la cei care nu mai pot plăti ratele de leasing. Eu am mai ieşit de câteva ori din ţară şi făceam de fiecare dată o comparaţie între parcul auto din ţări mai dezvoltate ca noi (Grecia, Austria, Canada) şi al nostru: la noi vedeai mai multe maşini "scumpe". De ce? Pai poate aşa e românul, fudul: trebuie sa se plimbe într-o maşină cât arătoasă, ce contează că dă pe rată jumătate din veniturile familiei. Când implineşte baiatu 18 ani de ce să-i ia tăticu o maşină second-hand, cum fac americanii, când poate să-i ia una nou nouţă? Cea mai buna dovadă de educaţie financiară.

Şi iată că au venit vremuri dificile: vânzările de maşini noi scad cu 50%, piaţa second-hand e inundată de maşini care nu mai pot fi plătite, instituţiile de leasing or să înregistreze pierderi din ce în ce mai mari. Ce antrenează toate fenomenele astea: reducerea drastică a activităţii unor fabrici româneşti de componente auto (avem câteva fabrici mari care produc componente pentru marile branduri auto), nu mai zic de Dacia, pierderile înregistrate de bănci de pe urma celor care nu mai pot plăti (pierderi transferate celorlalţi clienţi prin mărirea dobânzilor la credite) şi multe alte efecte. Concluzia: lacomia si fudulia unora ne afectează pe toţi într-un final. Lacomie evident alimentată de rafinamentul diabolic al reclamelor.

Eu sper ca această criză sa nu fie catastrofală pentru România si să trecem peste ea cu nişte lecţii bine învăţate.

P.S. Când merg cu maşina la servici, tranzitez şi strada Valea Cascadelor, o stradă garnisită cu magazine care vând finisaje de interior (gresie, faianţă, etc.). Anul trecut imi lua 10 minute. Acum, indiferent la ce oră trec pe acolo, maxim 5.