luni, 21 decembrie 2009

Senzatii tari

Titlul va duce probabil cu gandul la bungee jumping, parapanta, alpinism. Eu experimentez in acest moment alt fel de senzatii tari: imunitate aproape de zero! Ultima cura de citostatice se pare ca a avut un efect devastator asupra maduvei (sa speram ca si asupra celulelor canceroase) care produc celule pentru sange. Cum arata sangele meu acum: leucocitele (care lupta impotriva infectiilor) au ajuns la un nivel de 200 (un organism sanatos are peste 4000) si trombocitele (responsabile de coagularea sangelui) la un nivel de 2000 (nivelul normal este de peste 200.000).
Sunt asadar paranoic cand vine vorba de igiena si foarte atent sa nu fac vreo miscare care sa-mi provoace vreo sangerare cat de mica.

luni, 14 decembrie 2009

Iarasi s-au adunat donatori in timp record!

Multumesc!
Tin sa va reamintesc ca ar fi bine sa fiti prezenti pe la 7:30 - 8:00, in Centrul Transfuzional din Sectia de Hematologie a spitalului Fundei si ca e foarte important sa specificati ca donati ptr Raduta Daniel. Dupa donare, vi se va inmana un biletel cu o stampila pe el care atesta faptul ca ati donat pentru mine. E foarte important ca acel biletel sa ajunga la doamna Carolina (etajul 2, camera asistentelor) sau direct la mine (salon 200 de la etajul 2).

Cine mai vrea sa doneze?

Mai am nevoie de 6 persoane care sa doneze pentru mine, tot aici la Fundeni (de preferat 3 cu grupa A2). Cine poate sa vina maine sau poimaine, e rugat sa completeze in lista de donatori (care e aici), in coloana E.
Parcurgeti inca o data lista cu conditiile pe care trebuie sa le indepliniti pentru a dona.
Multumesc mult!

duminică, 13 decembrie 2009

Din nou despre chimioterapie

A trecut si ultima faza din primul ciclu. Adica 3 zile de citostatice in "doza mare" spre deosebire de prima faza, unde au fost doze moderate. Si dozele mari s-au simtit ... in special in stomac, care a avut multe de indurat si eu odata cu el. Care stomac da semne de revenire dupa vreo 4 zile in care am mancat foarte putin. In rest ... oboseala maxima in zilele cu citostatice si 1-2 zile dupa. Combinata cu greata de la stomac, iti da o sa stare in care n-ai chef de nimic. Astepti doar sa se termine. Si s-a terminat! Energie am din nou, chit ca stomacul nu e inca in forma de dinainte.
A ... si noua mea coafura, 100% rezistenta la orice factor extern, incepe sa se contureze. E foarte interesant pentru ca demult vroiam sa ma tund zero si sa vad cum imi sta; si evident ca ... nu am gasit momentul potrivit. Imi place, s-ar putea sa o pastrez si dupa ce-o sa-mi creasca din nou parul.
Din pacate, parul de pe fata nu da semne de slabiciune, asa ca voi fi nevoit sa ma rad in continuare.
Peste vreo 2-3 saptamani o sa stim si ce rezultate a avut acest prim ciclu de citostatice. Adica cate din celulele anormale din maduva au fost distruse.

duminică, 29 noiembrie 2009

Ce inseamna chimioterapia

Desi sunt abia la inceput de drum, o sa risc sa scriu despre cum am trait eu chimioterapia si tratamentul leucemiei in general, atentionat fiind de prieteni ca nu mai vad activitate pe blog si inspirat de o carte pe care am inceput sa o citesc ieri (multumesc Alina).
Pe scurt, nu e atat de rau. Afirmatia asta o sa starneasca reactii de indignare din partea multora din cei care au trecut prin tot tratamentul (care dureaza 4-6 luni sau mai mult) si probabil or sa zica "stai ca vezi tu cum o sa fie dupa cateva cicluri". Si au dreptate in felul lor. Dar eu m-as adresa mai mult celor care sunt la inceput cu asemenea tratamente si, asa cum eram si eu dupa primirea diagnosticului, sunt probabil derutati, confuzi si speriati.
De ce nu n-a fost atat de rau? Din mai multe motive: tratamentul meu presupune in general doze moderate, fractionate pe mai multe zile; se pare ca am un organism destul de rezistent (cel putin deocamdata); am reusit pana acum sa trec peste toate neplacerile si sa vad partea plina a paharului. Parca si aud: "care-o fi aia"?
Sa incepem cu inceputul. Primesti diagnosticul; cum ai putea reactiona? Normal ca te sperie; esti confuz; ce-am facut ca sa merit asta?; etc; etc. Dupa care te linistesti putin si incepi sa gandesti mai la rece. Medicul iti spune ce optiuni ai... una singura in cele mai mult cazuri: chimioterapie! Iti doresti in momentul ala sa inveti medicina in cateva zile. Si primul pas, cel putin in cazul unuia care foloseste internetul in fiecare zi, e sa-l rascolesti in cautare de informatii. Peste putin timp ar trebui sa ajungi la concluzia ca nu poti ajunge in cateva zile la nivelul de cunostinte al cuiva care a invatat teorie 6 ani si a practicat-o inca 5-10. Ce poti sa faci e sa ai o idee despre boala ta si despre optiunile de tratament disponibile. Care tratament, in cazul leucemiei si probabil a majoritatii cancerelor, inseamna in prima faza chimioterapie; nu exista alta optiune; ma rog, as putea mentiona leacuri naturiste si alte metode alternative. Poate merita incercate in cazul unui cancer in faza incipienta. Dar nu cred ca vrei sa risti daca ai leucemie acuta care, netratata, in 2-3 luni de la izbucnire (nu de la diagnosticare) te duce la sf. Petru sa-i spui ce bancuri noi au mai aparut pe Pamant (ca poate n-o fi si el omniscient ca Dumnezeu). Poti sa mai ceri 1-2 pareri din alte parti. E foarte indicat sa intrebi medicul si nu numai pe el daca in spitalul in care esti poti beneficia de tratament corespunzator.
Acum stii ca TREBUIE sa faci chimioterapie. Cu ce stare de spirit mergi mai departe? Ai de ales: ori cu una negativa (gandindu-te la cat de rea e chimioterapia si la faptul ca totusi nu sunt sanse 100% sa te faci bine) sau cu una pozitiva (gandindu-te ca te vei face bine si ca trebuie sa treci peste orice). O stare de spirit pozitiva se poate instala mult mai usor cand gasesti niste motive bune pentru care boala merita invinsa. Sunt convins ca fiecare poate gasi nu unul ci zeci de motive. Pana si personalul medical si cativa prieteni cu pregatire medicala mi-au spus ca gandirea pozitiva conteaza foarte mult in procesul de vindercare. Pe de alta parte, citez din cartea mentionata la inceput, "psihologii si medicii au demonstrat stiintific ca depresia duce la scaderea semnificativa a imunitatii, a energiei si a bunei functionari a organismului in general".
Deci cum vrei sa treci printr-un tratament foarte solicitant pentru organism? Il ajuti sa-ti afecteze si mai mult organismul si psihicul sau dimpotriva?
Eu am avut norocul sa gasesc foarte multe motive care sa ma faca sa gandesc pozitiv; majoritatea se intruchipeaza in persoane apropiate care mi-au oferit un suport extraordinar.
Totusi tratamentul cu chimioterapie nu e deloc usor. Am avut pana acum 2 cure: una mai usoara, la inceput, cand eram oricum afectat serios de boala, care culmea, nu mi-a dat nici un efect secundar gen greata, voma. A doua cura, mai intensa, desi am inceput-o intr-o forma mult mai buna decat pe prima, a inceput sa ma afecteze din a 3-a zi. Oboseala combinata cu o stare de greata permanenta, care deveneau din ce in ce mai agasante si-mi dadeau o stare de disconfort din ce mai mare. Nu prea puteam sa mai beau nici apa din cauza asta. Stare peste care nu am fost in stare sa trec pentru a reveni la preocuparile care tineau de viata mea normala de zi cu zi (vorbit cu prietenii pe mess, citit articole interesante pe net, citit o carte, ascultat muzica). Noroc cu Seinfeld! Acuma, partile bune: de unde pana atunci aveam insomnii din cauza medicamentelor, oboseala m-a facut sa dorm 8-9 pe noapte; desi aveam greata permanent, am putut sa mananc aproape orice fara sa vars; am descoperit si eu combinatia de succes apa plata cu lamaie (care-ti cam ia greata).
Chimioterapia inseamna perfuzii ... multe. Sunt la a 6-a branula (un tub din plastic subtire care se tine in vena pana atatea zile cat vena poate ingurgita perfuzii) intr-o luna jumate, o vena mi s-a blocat la un moment dat si medicamentul acela toxic a invadat regiunea. Nu e totusi nimic grav, e posibil ca vena aia sa sufere avarii permanente totusi. Eu sper sa se repare complet. Mai inseamna injectii cam jumatate din perioada de tratament. Mai inseamna punctii, adica tot un fel de injectii (in coloana vertebrala si in maduva osoasa undeva in sold) la fiecare 3-4 saptamani. Punctii care, facute de mana sigura a medicului nu sunt cine stie ce, dar inca nu m-am obisnuit cu idee in sine si inca am o stare de neliniste in ziua cand trebuie sa le fac. Dar ce pot sa fac? Sa las starile negative, care apar inerent, sa ma copleseasca? La ce mi-ar folosi? Daca as fi incordat si stresat in timpul injectiilor si insertiilor de branule, vena ar avea de suferit, as avea dureri si alte efecte, personalul medical ar trebui sa ma intepe in locuri mai dureroase si tot eu as avea de suferit. Daca principala mea preocupare in timpul punctiei n-ar fi sa incerc sa ma gandesc sau sa vorbesc cu medicul despre lucruri care n-au nici o legatura cu ea, as fi incordat si probabil punctia ar esua sau mai rau, m-as trezi cu cine stie ce stricaciune pe la coloana vertebrala! Si nu vreau asta !!!
Deci per total, nu e asa rau! Iata, dupa o saptamana de la a doua cura de citostatice (care a durat 5 zile) sunt acasa si conduc singur masina pana al spital pentru doza de cortizon. E incredibil cat de mult m-a putut bucura acest gest absolut banal inainte de boala, de a conduce masina.

In final, as vrea sa relatez pe scurt doua cazuri de oameni care au trecut prin asta si care pe mine m-au inspirat teribil de mult in a avea o atitudine pozitiva.
Unul e al unei doamne cu care corespondez, care acum 10 ani a avut si ea leucemie. A facut tratament chimio aproape 2 ani, in Romania, Germania, Italia, a fost paralizata, a fost in coma, a facut intr-un final transplant de maduva. Rezultatul: in acest moment e un om normal care se implica intens in imbunatatirea conditiilor de tratament ale leucemiei in Romania. Nici nu pot sa-mi imaginez ce tarie de caracter iti trebuie ca sa treci peste asta.
Al doilea e cazul celebrului Lance Armstrong, care a suferit de cancer testicular, extins la plamani si creier, si caruia medicii i-au dat o prognoza mai degraba negativa. A suferit tratament extensiv chimioterapeutic, operatii si ... peste cativa ani a iesit al 3-a in Turul Frantei !!! Iata un citat din cartea lui, "Every second counts":
Poti modifica prin intermediul mintii tale orice experienta, depinde de tine sa stabilesti calitatea fiecarui moment. Concentrarea si convingerea pot face ca pana si chimioterapia, oricat de dureroasa ar fi, sa devina experienta pozitiva. E nevoie de exercitiu, dar e posibil. Obisnuiam sa-mi spun, cand vomam sau cand ma ardea atat de tare cand urinam, ca senzatia aceea era a cancerului care-mi parasea trupul. Il dadeam afara prin urina, prin voma, prin tuse.

marți, 10 noiembrie 2009

Ei chiar au mare nevoie de sange

Eu am norocul sa se fi strans o lista de aproape 200 de posibili donatori care asteapta doar un semn atunci cand as avea nevoie. Citeam insa azi, pe acelasi blog isabellelorelai de cazurile unor copii cu grupe rare de sange care au nevoie de transfuzii. Si ma gandeam ca cei din lista de donatori care au aceste grupe rare le-ar face un bine mult mai mare acestor copii decat mie donand direct pentru ei atunci cand au nevoie. Ce ziceti, voi cei care aveti B III RH-, AB IV RH+ ? Am extras din postul de pe blog cele 3 cazuri cu grupe rare. Sunt acolo toate datele de contact de care aveti nevoie. Vorbiti direct cu parintii si donati pentru acei copii atunci cand au nevoie.
Iata cele 3 cazuri:

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Dar ei cum se descurca oare?

Ma uitam astazi pe cateva din cazurile prezentate pe http://isabellelorelai.wordpress.com/. Sunt in special cazuri de copii si tineri cu leucemie sau diverse forme de cancer. Pentru multi din ei sansele sunt mari, dar necazul e ca provin din familii sarace si n-au bani de alimente cat stau in spital, de medicamente, de-abia se descurca cu transportul de-acasa pana la spital.
Eu unul mi-am promis ca voi dona in fiecare luna un parte din veniturile mele catre oameni ca ei. Voi v-ati gandit vreodata sa faceti un asemenea gest? Pentru copii bolnavi ale caror familii castiga 1000 RON / luna, o particica din venitul nostru ar face o mare diferenta.

vineri, 6 noiembrie 2009

Am inca 4 doze de sange!

Multumesc celor ce au venit azi, in numar de 10. Din pacate pentru 6 din ei, diverse restrictii (greutate, tensiune, puls, vene subtiri, etc.) i-au impiedicat sa doneze si au facut drumul degeaba. Totusi s-au obtinut 4 pungi de sange puse la pastrare pentru mine.
Din pacate, inca nu am inceput repriza de citostatice, pentru ca leucocitele mele se cam incapataneaza sa creasca. Asa ca, deocadata, sangele e suficient. O sa-mi zica cei de aici cand mai e nevoie.

miercuri, 4 noiembrie 2009

S-au adunat 8 donatori !

Excelent! Acum, daca tot veniti pana aici la Fundeni (sectia Hematologie) e important sa mai stiti ca fiecare din voi va primi o hartie pe care scrie ca a donat ptr mine. Rog pe cate unul din donatorii de joi si vineri sa stranga aceste hartiute si sa le lase la domnisoara asistenta Carolina, pe care o gasiti la etajul 2 sau sa le aduca la mine: sunt cazat in rezerva 200 de la acelasi etaj.

marți, 3 noiembrie 2009

Ati mai putea sa ma fericiti cu niste sange?

Dupa o perioada in care a asteptat sa-mi revin, echipa medicala vrea sa-mi inunde din nou venele cu o cura binefacatoare de citostatice. Asa ca probabil o sa am nevoie din nou de sange. O zi potrivita ar fi vineri, 6 noiembrie. Daca 7 din voi, din care 4-5 cu grupa A2, v-ati putea mobiliza tot aici la Fundeni, v-as fi foarte recunoscator. Din ce mi-a zis personalul medical, lunea donarea incepe mai tarziu, pentru ca se repune in functiune aparatura. Deci cred ca vineri o sa puteti dona cel tarziu de la ora 8.
Lista de donatori e aici. O sa va rog sa folositi coloana E pentru confirmare, unde vedeti permanent si totalul celor care s-au inscris pentru aceasta data.
Parcurgeti inca o data lista cu conditiile pe care trebuie sa le indepliniti pentru a dona!
Multumesc mult!

P.S. Citeam zilele trecute de un caz al unei fetite bolnave de leucemie care trebuia sa sufere si o interventie chirurgicala din cauza unei complicatii. Echipa medicala astepta exact ca in clipul ala publicitar dintr-o campanie pentru donare de sange sa vina de undeva o doza de AB4, grupa rara. Si la momentul publicarii articolului asteptasera deja cateva zile. Pentru ca nu avem suficienti donatori de sange care sa doneze regulat.

sâmbătă, 31 octombrie 2009

Iata si o idee de schimbare

Un grup de oameni s-a mobilizat si a reusit sa stranga 200.000 semnaturi pentru un proiect de lege care sa aloce 6% din bugetul statului sanatatii (adica cam de 2 ori cat in prezent). Evident proiectul de lege ar trebui si aprobat de Parlament ...
Oricum, iata ca sunt oameni care lupta! Bravo lor! Ma intreb cum ar putea sa-i sustina omul de rand in acest demers. Poate facand un mare miting in fata Parlamentului in ziua dezbaterii proiectului?

Romania vazuta si altfel

Obisnuiam sa ma gandesc uneori: uite ca totusi se poate trai bine si in Romania. Muncesc la o companie privata unde castig bine, unde ma simt bine, serviciile de care am nevoie au evoluat in calitate in ultimii ani si sunt in general multumit de ele. Aveam o asigurare medicala privata si eram satisfacut ca uite se poate sa avem sa avem si servicii medicale de calitate. Ce bine ma gandeam ca nu suntem inca atat de "civilizati" si in piata gasesti inca produse naturale pe alese. Ce mai, traiam intr-o tara care le combina atat de bine pe toate. Poate ca asa gandesc si multi dintre cei care lucreaza in orasele mari, in mediul privat. Oameni care muncesc pentru ce au si au suficient cat sa-si permita un trai decent.
Acum sunt intr-o alta Romanie. Tara aflata in eterna tranzitie si balacareala politica. Care se reflecta atat de bine in sistemul medical romanesc de stat. Pe care nu-l poti evita cand ai o boala grava sau o urgenta. Cum arata lucrurile pe aici: conditii improprii si personal insuficient. Sunt deja de 2 saptamani in spitalul Fundeni, cel mai important centru hematologic din tara. Oamenii din sistem cu care am intrat in contact sunt in general de buna-credinta si de bun-simt. Pe care le practica atat cat le permite numarul prea mare de pacienti. In salile de 4-5 paturi e in general curat, cu toate ca mobilierul vechi de zeci de ani si paturile departe de a fi confortabile le da un aer deplorabil. S-au facut si renovari, cred ca destul de recent. Avem acum tamplarie de termopan. Ceea ce e bine in principiu; dar cand fereastra de la baie e tot timpul deschisa (pentru ca e amplasata pe la vreo 3m inaltime si n-o poti inchide) iti dispare pofta sa faci dus, pentru ca e frig. Faptul ca apa calda e cam doar dimineata si seara deja nu prea mai conteaza. Cei care fac chimioterapie si au un sistem imunitar mai scazut ar trebui sa beneficieze si de o alimentatie corespunzatoare, bine aleasa. Nu este cazul; cred ca e aceeasi mancare standard din toate sectiile. N-o sa incep sa descriu grozaviile pe care le-am auzit despre sectia unde sunt internatii copiii. Cred ca v-ati facut o imagine cat de cat.
Sa zicem ca nu putem avea pretentii prea mari de la o tara in curs de dezvoltare, dar lucrurile ar putea arata mult mai bine daca s-ar face o administrare a banilor cum trebuie, pornind de la guvern si terminand cu cei care administreaza spitalele si alte unitati de stat.
Iata o Romanie cu care n-as fi vrut sa ma intalnesc atat de intim. Dar ea este aici, chiar sub nasul nostru, si nu sunt putini cei care o traiesc intens. Romania asta o s-o mai intalniti si sub alte aspecte, care depind direct de cei care ne conduc. De exemplu, ma mai intreb uneori daca, in contextul actualei crize politice, sotia mea va avea probleme in a-si primi banii de la stat in concediul de maternitate. Pentru ca atunci n-o mai plateste compania la care lucreaza ci statul roman.
Ma mai intrebam deasemenea ce putem face noi, cei care conturam usor-usor o clasa de mijloc ca sa schimbam lucrurile. Imi mai veneau unele idei (voua nu?), dar nu poti schimba starea de lucruri de unul singur. Trebuie ca ideile sa fie impartasite si puse in practica de grupuri cat mai mari de oameni. Cum? Acum nu am energia sa ma gandesc la asta, pentru ca am alta lupta de dus. Un lucru mi-e clar: lucrurile n-o sa se imbunatateasca de la sine.

marți, 27 octombrie 2009

Voi aveti mustrari de constiinta?

De când am aflat de boala mea, eu am. Sau mai bine zis am avut; reuşesc să trec peste şi să mă întorc la atitudinea caştigătoare. Promiţându-mi că o să fiu alt om dupa ce se termină toate astea.
Aşadar, de ce m-ar putea mustra pe mine un conştiinţa?
În primul rând aş fi putut dona şi eu sânge în mod constant. Eram perfect in stare să fac acest gest umanitar pentru semenii mei. Aş fi putut deveni donator de celule stem pentru oamenii care au nevoie de transplant de maduva.
În al doilea rând, aş fi putut fi mai aproape de oamenii dragi, de familie, de prieteni. Aş fi putut face mult mai mult pentru a-i ajuta să treacă peste momentele grele. Şi ar fi fost suficiente nişte vorbe bune, ar fi fost suficient să mă interesez mai des de ei, de lucrurile mărunte care li se întâmplă zi de zi. Aş fi putut lua parte la mai multe din bucuriile lor, ca să fie şi mai mari.
Cu o parte din veniturile mele puteam ajuta nişte oameni să-şi rezolve probleme de sănătate. Uneori oameni pe care-i cunosc de mult, oameni aproape de mine, chiar sub nasul meu.
Dar regretele sunt acum tardive. Tot ce pot să fac e să-mi promit mie însumi că toate astea o să se schimbe după ce ies de aici. Am deci încă un motiv puternic să lupt în continuare.

Gândurile de mai sus nu sunt o invitaţie la tristeţe şi la mâhnire. Sunt o invitaţie la reflecţie şi la a redescoperi persoanele şi lucrurile importante şi frumoase din viaţa noastră. Bucuraţi-vă de ele aşa cum mă bucur şi eu acum de fiecare gând de susţinere pe care-l primesc direct, telefonic sau prin orice alte mijloace de la persoanele apropiate sau dimpotriva putin cunoscute sau chiar necunoscute.

luni, 26 octombrie 2009

Cati oameni sunt donatori de celule stem

Am gasit cateva cifre despre numarul de donatori la nivel international: sunt 13.000.000! Puteti vedea si cati donatori sunt in fiecare din tarile afilitate. Deocamdata registrul din Romania nu este. In Germania sunt peste 2 milioane!
La noi, Registrul numara vreo 630, e drept doar dupa o luna de la lansare. Dar putem sa contribuim si noi la largirea bazei de donatori! 13 milioane de oameni au facut asta fara sa se teama de eventuala procedura de donare, care da, este mai complexa si invaziva decat o simpla donare de sange, dar nu are riscuri!
Ce ne impiedica? Frica? Lipsa de timp? Indiferenta? Dupa reactiile pe care le-au avut apelurile mele la donare de sange, cred ca sunt o groaza de oameni cu suflet mare in tara asta. Trebuie doar sa va informati, sa va convingeti ca procedura de donare este una lipsita de riscuri pentru donator si sa va inscrieti in registru. Fiecare donator inseamna o sansa in plus la viata pentru cineva!

sâmbătă, 24 octombrie 2009

Poate mai importanta decat donatia de sange

In boala pe care o am eu, ca si in alte boli asemanatoare ale sangelui, e posibil ca medicii sa recomande in final transplant medular, pentru ca riscul ca de recadere sa fie minim. Deocamdata, mai sunt niste analize de finalizat in functie de care medicul imi va face sau nu aceasta recomandare.
Dupa cum poate ati auzit din presa, aceste transplante se fac in general in strainatate. De ce? Pentru ca acolo exista banci in care multi donatori benevoli se inscriu cu unicul scop de a ajuta pe cineva care ar putea avea nevoie. Sa luam cazul tarilor UE: exista asemenea banci cu zeci sau sute de mii de donatori, interconectate intre ele, astfel incat sansele de a gasi un donator compatibil sunt foarte mari.
Am aflat cu mare bucurie ca s-a infiintat si la noi, acum aproximativ o luna, o asemenea banca, in fapt o retea de 3 banci si mai multe puncte de recrutare a donatorilor. Adica bolnavii romani cu nevoie de transplant vor avea mai multe sanse sa gaseasca un donator in tara, unde operatia costa de 3 ori mai putin decat in strainatate si se poate efectua in conditii la fel de bune in cateva spitale de la noi. Pe termen lung, dupa ce vom ajunge si noi la cateva zeci de mii de donatori, banca va fi interconectate cu cele din UE, sporind astfel enorm sansele gasirii unui donator direct din Romania.

Poate si eu voi gasi un donator compatbili in aceasta banca, daca va fi cazul unui transplant! Fac un apel la toti cei care vor sa salveze vieti sa se inscrie ca donatori! Iata ce putere are fiecare om de rand sa salveze o viata si in acelasi timp sa faca din Romania o tara cu standarde de viata si civilizatie mai ridicate. E nevoie de multi pasi marunti facuti de multi oameni obisnuiti!

Hai sa vedem pe scurt si ce inseamna aceasta donare. In 90% din cazuri, transplantele se fac folosind celule stem care se recolteaza din sangele perfieric al donatorului, printr-o procedura foarte asemanatoare cu donarea de sange fara riscuri, dar probabil generatoare de ceva disconfort. Faptul ca mii de de alti oameni, pe care noi ii consideram din lumea civilizata, fac asta fara probleme, ar trebui sa ne linisteasca daca mai era nevoie.
Mai mult de-atat, INSCRIEREA in registrul donatorilor de celule stem inseamna recoltarea a 2 fiole de sange (cam cat se ia pentru analizele periodice de sange) care se analizeaza si se pastreaza in banca. Donarea efectiva de celule stem are loc doar atunci cand sangele donatorului a fost gasit ca fiind compatibil cu al unei persoane care are nevoie de transplant. Doar atunci donatorul vine si doneaza celule stem.

Ce ziceti? Va rupeti 10 minute din timpul vostru ca sa va inscrieti in Registru? Si inca 1-2 ore ca sa va duceti pana la un centru de recrutare pentru a lasa probele de sange? Eu zic ca investiti timpul asta cu un profit pe deplin multumitor: o viata salvata!
Site-ul registrului unde va puteti inscrie si deasemenea afla informatii complete este aici. Toate informatiile necesare inscrierii se pot completa online, intr-un timp destul de scurt!

miercuri, 21 octombrie 2009

Multumesc inca o data!

Ma bucur enorm sa primesc in fiecare zi mesaje de sustinere de la oameni cu care nu am mai vorbit demult sau pe care nici nu-i cunosc. Oameni din Bucuresti, din alte orase sau de peste hotare. Multi din ei vor sa doneze si nu stiu cum sa o faca.
Deocamdata, pe lista de donatori sunt 160 (cifra absolut impresionanta) de persoane, din care aproximativ 40 (aproape toate din Bucuresti) au grupa mea. Adica sunt mai mult decat suficiente. Si cum tratamentul o sa dureze cateva luni, voi avea nevoie de donatii in cateva reprize, in special din partea celor cu grupa mea. Asadar, persoanele din provincie sau din afara tarii nu trebuie sa-si faca griji acum. Asa cum am mai spus insa, va incurajez si va rog sa donati sange chiar daca nu sunteti siguri ca ajunge la mine. O sa fericiti cu el alti oameni.

Astazi pot sa va spun si cat de mult conteaza sangele vostru pentru un bolnav: ieri ajunsesem la cel mai scazut nivel al hematiilor din sange (globulele rosii). Asta inseamna o anemie destul de severa: faci cativa pasi si gata, ai ametit. Eram nevoit sa stau aproape exclusiv pe spate, in pat, pentru a ma simti in echilibru. Ieri seara am primit prima transfuzie de sange. Adica cam cat a donat o persoana. Azi dimineata Raluca a observat ca urechile mele au devenit rosii dupa o lunga perioada de timp iar eu pot sa ma misc acum in voie prin camera. Chiar am iesit putin din rezerva si m-am intors pe propriile-mi picioare.

marți, 20 octombrie 2009

Instalatia de incalzire a sangelui

Acum putina vreme a venit sangele pentru prima transfuzie. Evident ca sangele e pastrat undeva la rece. Ca sa ti-l bage in vena trebuie incalzit. Iata si cum se incalzeste: se ia un prosop si se baga in el pana ajunge la o temperatura cat de cat rezonabila si dupa aceea se lipeste punga de corpul meu si se asteapta sa se incalzeasca! Probabil ca e un procedeu ajuns pe culmea perfectiunii in zecile de ani de practica medicala subfinantata in Romania.
O intreb pe asistenta: Daca vine un caz critic pe masa de operatie, cum se incalzeste sangele?
Ea raspunde: Un doctor a obligat-o sa-l bage asa cum e.

Ma gandeam sa le propun cuptorul cu microunde, dar probabil ca au testat si nu a mers.

Multumesc pentru donatii!

Astazi au donat 7 oameni! Inca 2 mai asteptau, sper sa nu fi intampinat greutati. Va sunt profund recunoscator voua si celorlalti 150 de oameni care vor sa doneze pe viitor!

Am vorbit si cu asistenta ce se ocupa de mine despre donatiile viitoare si situatia este asa: sangele va ajunge in mod sigur la mine (sau va fi folosit ca moneda de schimb) daca va fi donat aici la Fundeni. Chiar daca va duceti la Institutul de Hematologie sa donati explicit ptr mine, nu e 100% sigur ca va ajunge la mine sau va fi folosit la schimb pentru mine.
Deci cel mai indicat ar fi, mai ales pentru cei din lista care au A2, sa astepte urmatoarele apeluri pentru donatie. Cei de aici vor incerca sa ma anunte din vreme cand o sa mai fie nevoie si o sa anunt si eu pe blog.

Eu insa m-as bucura foarte tare sa donati sange si la Institut, oricand vreti. Puteti specifica ca este pentru mine. De fapt nu conteaza la cine ajunge, conteaza ca sigur ca va ajunge la un om care are nevoie de el. Am aflat ca aici sunt internati 100 de copii cu leucemie!

Inca ceva: daca stiti deja ca aveti A2, dar nu stiti RH-ul, nu va faceti alte teste, pentru ca statistica zice ca 84% din cei care au A2, au RH pozitiv, adica ce am si eu.

luni, 19 octombrie 2009

Cine va dona maine

Sunt absolut fascinat de faptul ca in cateva ore s-au strans 100 si ceva de persoane dornice sa ma ajute. Ma bucura foarte tare si-mi da si mai multa incredere in viitor.

Medicul mi-a spus ca vor fi mai mult decat suficiente 10 persoane pentru maine. Am facut eu o alegere, pe criterii cat am putut de arbitrare, a celor care sa vina maine (majoritatea au totusi grupa mea). Uitati-va in document , cei care ar trebui sa vina maine sunt in capul listei, cu numele ingrosat. Va rog mult sa confirmati punand un DA in coloana D.

Tratamentul meu va dura cateva luni, cu ceva pauze, asa ca va fi loc pentru toata lumea de pe lista sa doneze. Va trebui sa mai discut putin cu medicul, ca sa stabilim un ritm in functie si de capacitatea celor de aici de a prelua sangele. Se pare ca este limitata, dar sunt si alte centre unde se poate dona sange. Unul este Institutul National de Hematologie, aflat undeva pe la Victoriei.

Inca o data vreau sa stiti ca va sunt profund recunoscator!

P.S. Cititi cu atentie regulile pe care trebuie sa le indeplineasca un donator: http://www.pentruviata.com/cum.html

Hai sa organizam putin donarea

Am facut un google spreadsheet pentru ca toti cei care vreti sa donati sa va inscrieti acolo si sa facem o distributie pe zile sau saptamani. Il puteti accesa aici!
Sunt absolut uimit de cate reactii am primit in urma anuntului! Multumes inca de pe acum in numele meu si al celorlalti oameni care vor primi sangele vostru.

Am nevoie de sânge !

Nu am donat niciodată sânge! Niciodată! De când sunt diagnosticat cu leucemie, cel mai deprimant gând este că nu am ajutat pe nimeni în acest fel până azi. De ce? Pentru ca am fost un egoist, un idiot care a considerat că a dormi mai mult într-o dimineaţă după ce m-am uitat seara la vreun serial era mai important decât a oferi o fărâmă de viaţă cuiva care are nevoie. Ale cărui dileme profesionale nu-i mai lăsau loc pentru 2-3 ore cât durează o donaţie de sânge, cu tot cu drumul până la centrul de donaţie.
Fac un apel la voi să nu faceţi ca mine! Staţi puţin şi gândiţi-vă la ce pot însemna cele 2-3 ore din timpul vostru pentru alta fiinţă umană!

Continuând la fel de egoist, puteţi începe donând pentru mine. Am nevoie de sânge grupa A2+ (adica RH pozitiv). Atenţie însă: sunt încurajaţi donatori cu orice grupa de sânge! Chiar dacă tu ai grupa 0 sau B, sângele donat de tine poate fi dat la schimb pentru sângele de care am eu nevoie. Şi sângele tău sigur va ajunge la cineva care are nevoie de el, pentru ca în România exista un permanent deficit de sânge. Am aflat că avem o reţea naţională destul de bine pusă la punct care sa transporte sângele acolo unde e nevoie de el.

Zilele astea o sa am nevoie de prima transfuzie. O să fiu mai mult decât recunoscător celor care pot veni mâine, 20 octombrie, ora 7:45 dimineaţa, la spitalul Fundeni, secţia de Hematologie, specificând explicit că vor să doneze sânge pentru Daniel Mădălin Răduţă, internat in această secţie.
Cel mai bine e ca donaţiile să se facă progresiv. Pentru că anumite componente din sânge rezista doar 5 zile de exemplu. Aşadar, la modul ideal mâine ar trebui sa se prezinte 5-10 persoane, dintre care măcar 1-2 cu grupa A2+. Donaţia poate continua în zilele următoare, într-un ritm de câteva persoane pe zi.

Parcurgeţi vă rog cu mare atenţie şi regulile pe care trebuie să le îndeplinească un donator:
http://www.pentruviata.com/cum.html

P.S. La Spitalul Fundeni se poate ajunge cu maşina destul de rapid dimineaţa venind pe sos. Colentina spre iesirea din oras şi dreapta pe Sos. Fundeni. Ca şi mijloace de transport în comun, exista autobuzul 182.

duminică, 18 octombrie 2009

Secretul ?! (continuare)

Da, este intr-un fel o continuare a articolului precedent. O sa reiau tema puţin mai jos.
De cand am scris acel articol s-a schimbat ceva radical in viaţa mea. Sunt într-un pat de spital, cu o perfuzie de citostatice picurându-mi in vena, ce face parte din prima fază a tratamentului leucemiei acute, boală cu care am fost diagnosticat nu mai departe de acum 3 zile.
Partea bună este că am din nou un scop pe care vreau cu adevarat sa-l ating: să mă vindec. Mai corect spus, să obtin remisia completa, adica analizeze sa releve ca mai exista doar prea puţine celule blastice (celulele anormale si rele care inhiba dezvoltare tutror celorlalte celule ale sangelui). Vindecat 100% nu voi fi vreodata, pentru că tot timpul va exista posibilitatea ca celulele astea sa erupă din nou. Sincer, nu mă deranjeaza că o sa duc boala cu mine toată viaţa. Am prea multe planuri de viitor ca să mă gândesc la ea.
Să revenim la "secret". Situaţia în care sunt eu acum confirma teoria "secretului" şi infirma interpretare mea? Să vedem.
Persoanele apropiate au pus în miscare un angrenaj cu foarte multe rotiţe care să-mi asigure cele mai bune condiţii de tratament. Oare atitudinea mea pozitivă si încrederea puternică într-un final fericit au atras mai multe persoane şi elemente noi în acest angrenaj? N-aş crede că au făcut o mare diferenţă!
Acum urmeaza partea cu tratamentul. Succesul lui depinde si de felul in care va reacţiona organismul meu. E foarte important ca in momentele în care imunitatea mea va fi foarte scazută, sa nu contactez vreo infecţie.
Convingerea mea puternică că nu se va intampla asta îmi va face organismul mai rezistent? Eu cred ca da. De ce? N-aş putea raspunde. Sau, "secretul", adică legea atracţiei forţelor favorabile mie, va feri mediul în care stau de viruşi şi alte elemente ce ar putea să-mi facă rău?

Eu cred că "Secretul" se aplica doar la scopuri si idealuri care se îndeplinesc prin intermediul societăţii şi au sens doar în interiorul ei. Pentru dorinţele puternice care ţin în mod absolut de persoana mea, cum ar fi aceasta de a mă "vindeca" ce teorii mai aplicăm? Ce forţe mai intervin? E suficientă voinţa interioară? Eu cred în ea, dar nu pot explica de ce.

sâmbătă, 29 august 2009

Secretul ?!

Am văzut documentarul "The Secret", despre care mulți spun că-ți va schimba viața. La mine nu s-a întâmplata șa, dar mi-a oferit (încă) o perspectivă interesantă asupra gândurilor noastre și urmărilor lor. Recomand să vă uitați măcar la prima jumătate.
Care este secretul (demonstrat științific cum se afirmă in film)? Ei bine, este vorba de cunoscuta lege a atracției aplicată în felul următor: un gând de-al meu (pozitiv sau negativ) care se manifestă des și puternic exteriorizează o "energie" care "atrage" dupa sine diverse elemente care vor materializa dorința mea! Dacă nu ești foarte atent la subtilitățile ideii asteia ai putea concluziona că e suficient să stai în vârful patului toată ziua și dorințele tale sa se materializeze de la sine. Totul e sa "atragi" energiile universului, nu?

Am altă teorie, cel puțin in privinta gândurilor de genul "vreau sa realizez asta", "vreau să fiu in felul asta". "Secretul" e să-ti dorești cu adevarat ceva si să ai suficienta vointa să urmăresti acel scop indiferent de obstacolele de pe drum si de cât de lung va fi.
Nu vei antrena nici o energie exterioară ci niște energii interioare fenomenale. Pur si simplu probabilitatea să-ți indeplinesti scopul e din ce in ce mai mare pe masură ce explorezi toate variantele. Si mai e ceva: gândirea pozitiva și încrederea in tine, care exteriorizează o imagine care sensibilizează oamenii prin intermediul cărora vei realiza ceea ce-ți propui.
De exemplu, din adolescență mi-am dorit foarte mult să am o profesie și un loc de munca care să-mi placă si care să-mi aducă suficienți bani pentru a duce un trai decent. Ce s-a intamplat: dorinta mea puternica a adus dupa sine o focalizare puternica pe studii, am ajuns la cele mai cunoscute școli de profil, lucru care mi-a adus vizibilitate și cunoștinte. Apoi am aplicat la toate joburile disponibile pana când am ajuns la locul potrivit.
Așa cum fac poate cei mai multi oameni, indiferent de cati bani au, mă mai intrebam câteodata de ce nu nu sunt milionar. Raspunsul e foarte simplu: se pare că nu-mi doresc foarte mult! Asta ma face sa fiu mai puțin atent la cum aș putea sa scot bani din orice situație, să explorez doar o mica parte din situațiile care mi-ar aduce bani mai multi, sa-mi folosesc mintea mai puțin la generat idei ce pot aduce bani. Oamenii care m-ar putea ajuta să am mai mulți bani n-o fac pentru că exteriorez aceeași slabă preocupare și încredere pe care o simt. Practic eu explorez de 10 ori mai prost de 10 ori mai putine posibilități decât o persoana cu aproximativ aceeași pregatire, cultură generală si abilități, dar care iși face din câștigul financiar o dorință foarte puternică. Deci probabilitatea ca eu să reusesc este de 100 ori mai mică!

Dar daca e vorba de gânduri "negative"? De ce atrag dupa ele exact situațiile de care ne temem?
De exemplu, dacă conduci cu teama permanentă de a fi implicat într-un accident rutier de ce o să fii implicat intr-unul? Pai această teamă te va face un conducător auto care nu are perspectivă de ansamblu și care devine imprevizibil. Nu e mai probabil ca o mașină condusă imprevizibil să fie implicată într-un accident?
Putem generaliza exemplul?

miercuri, 1 iulie 2009

Aici sunt banii americanilor

Recunosc ca sunt impresionat de Obama! Administratia lui a pus pe picioare un site unde ai la dispozitie foarte multe informatii despre cheltuielile facute de guvern. De exemplu, vedem aici lista firmelor care au contract cu Ministerul Transporturilor de la ei si care sunt sumele de care a beneficiat fiecare.
Poate asta e semnalul unui progres al guvernelor in general, nu numai al celui american. Asta in contextul in care clasa politica sufera o scadere constanta de credibilitate peste tot in lumea.

joi, 18 iunie 2009

Au raspuns ...

Surpriza: au raspuns cei de la MTS la emailul meu. Bucuria mea a tinut putin insa, pentru ca nu spun practic nimic despre cum s-au cheltuit acei bani.


Buna ziua,

Va multmim pentru intrebarile adresate.

Cu ocazia zilei de 2 mai, Ziua Tinerilor, Ministerul Tineretului şi
Sportului şi-a propus organizarea de evenimente în toate
judeţele, implicând Direcţiile Judeţene de Tineret,
Direcţiile de Sport Judeţene şi aparatul central al
ministerului.

Având în vedere decizia ministrului de asigurare a unei transparenţe
totale în procedurile de achiziţii, la nivelul Ministerului au fost
aprobate “Norme metodologice pentru achiziţionarea serviciilor de
recreere, culturale şi sportive”, în baza cărora au fost
transmise invitaţii de participare cu documentaţia de atribuire
anexată, către 3 potenţiali ofertanţi (S.C. SYSTEM
MANAGEMENT SOLUTION S.R.L., S.C. ARTISAN CONSULTING S.R.L. şi S.C.
COMPANIA DE PUBLICITATE MARK S.R.L). Aceştia au fost selectaţi
din rândul companiilor care au trimis la începutul mandatului o serie de
propuneri de proiecte pe care Ministerul le-ar fi putut derula. Doar
două companii au depus oferte, separate, pentru fiecare din cele 3
caiete de sarcini din documentaţia de atribuire. În funcţie de
preţul ofertat pentru fiecare eveniment în parte (criteriul de
departajare/atribuire fiind “preţul cel mai scăzut”), au fost
selectaţi câştigătorii, cu care s-au încheiat contractele
pentru fiecare eveniment în parte.

În ceea ce priveşte cota de piaţă a companiilor cărora
le-au fost atribuite contractele, ele au avut pe parcursul anului trecut o
cifră de afaceri de aproximativ un milion euro, aceste date
reieşind din formularele pe care a trebuit să le completeze
pentru încheierea tuturor formalităţilor.

Nu în ultimul rând, pentru asigurarea corectitudinii activităţii
Direcţiei de Achiziţii, Ministerul Tineretului şi Sportului
a cerut un control din partea ANRMAP. În urma verificărilor, a
reieşit fără echivoc faptul că toate achiziţiile
efectuate până în acest moment s-au făcut cu respectarea tuturor
prevederilor legale în vigoare.

Cheltuielile cu organizarea manifestarilor din 2 Mai de la Costinesti, pe
contracte, sunt urmatoarele:

S.C. ARTISAN CONSULTING S.R.L. – 1.230.600 Lei (fără TVA);
S.C. COMPANIA DE PUBLICITATE MARK S.R.L. – 1.160.651 Lei (fără
TVA);

O zi buna,
DIRECTIA RELATII PUBLICE SI COMUNICARE

miercuri, 17 iunie 2009

Sa actionam!

In unele ziare de ieri si azi a aparut o stire-reportaj, al carei subiect ne e oarecum familiar. Stirea suna cam asa: din cei 260.000E alocati de Ministerul Tineretului si Sportului pentru manifestari de Ziua Tineretului la Costinesti, cam 5% pot fi justificati. Declaratia ministrului: "Nu ştiu, nu pot spune acum pe ce s-au cheltuit banii".
Eu unul m-am saturat de atitudinea noastra, a simplilor cetateni fata de indiferenta cu care trateaza guvernantii banul public, adica buzunarele noastre. Si as vrea sa fac ceva, sa gasesc o solutie. Dar singur nu voi fi luat in seama. Mai sunt oare si altii care nu vor sa mai stea in expectativa?
Eu am o idee. Hai sa pornim de faptul semnalat mai sus. Hai sa trimitem, cat mai multi, e-mailuri catre MTS cerand explicatii. E dreptul nostru sa aflam ce se intampla cu banii nostri! Ne ia 5 minute maxim sa compunem un mail cu o intrebare scurta si la obiect, intr-un limbaj decent. 10 mailuri trimise e mai mult decat 1, dar inca nu o sa aiba impact. Dar 1000? Dar 10.000? Eu mizez pe o reactie, pe o iesire din letargie.
"O calatorie de 1000 mile incepe cu primul pas", zicea cineva. Il facem?
Site-ul MTS ne zice ca ii putem contacta la:
cabinet.ministru@mts.gov.ro, comunicare@mts.gov.ro

Articolele in cauza:
http://www.gsp.ro/gsp-special/superreportaje/unde-s-95-143172.html
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/855306/Monica-Ridzi-Nu-stiu-pe-ce-am-cheltuit-628000-de-euro/

duminică, 14 iunie 2009

Street Delivery si Scoala Centrala

Am fost si eu cateva ore la Street Delivery. Placut, relaxant, interesant. O sa ma mai duc.
Acolo am inalnit niste oameni grupati intr-o organizatie care doreste sa blocheze constructia unui bloc de 14 etaje langa Scoala Centrala. Scoala Centrala e una din cele mai vechi si frumoase scoli din Bucuresti (monument de arhitectura, protejat prin lege), aflata in zona Gradina Icoanei, unde, teoretic, se pot construi cladiri cu maxim 3 etaje. Am vizitat-o si eu azi si m-am grabit sa semnez petitia impotriva constructiei acelui bloc.
Mai multe despre Scoala Centrala aici: http://scoalacentrala.wordpress.com/

joi, 11 iunie 2009

ONG ... asta sa fie raspunsul?

Purtam o discutie, evident la o bere cu niste prieteni, despre algerile ce tocmai au trecut. Ca n-avut cu cine sa votez, ca de ce sa mai duc, toti sunt niste profitori. Discutam si despre ce s-ar putea face pentru a schimba ceva.
Un prieten zice: pai "organizatiile non-profit" e raspunsul! Adica forma cea mai bine organizata a societatii civile. Raspunsul lui ma intriga si acum, cand ma gandesc la bugetul de pe anul trecut al uneia dintre cele mai mediatizate ONG-uri: 1.000.000 euro!
Eu unul cred in forma asta de organizare. Va candida insa vreodata vreun ONG la alegeri?

Comercianti

Am terminat de citit "Confesiunile unui cafegiu", de Gheorghe Florescu si mi-a placut. O recomand. Printre altele, personajul principal a fost "cel mai mare cafegiu din România", după aprecierile personajelor din carte. Cafegiu înseamnă un om foarte priceput la alegerea si măcinarea unor sortimente de cafea din cele mai bune existente în lume în scopul obținerii unei cafele "dumenzeiești". Omul era mai întâi de toate un foarte bun comerciant, adica se descurca să obțină aproape orice pentru clienții lui și asigura o servire ireproșabilă.
Compar această imagine a comerciantului "ideal" cu ce am trăit pe pielea mea zilele astea. Am apelat la un comerciant pentru a-mi cumpara instalația termică. Printre altele, acest comerciant susținea ca nu-mi poate face rost de un anume calorifer. Am dat 2 telefoane unor firme luate de pe net și am ajuns ca și consumator final (deci fără mare putere de convingere) la un mare distribuitor pe România, unul din furnizorii acestui comerciant. Într-un minut am obținut caloriferul de care aveam nevoie. Menționez încă o dată ca nu cunosc pe absolut nimeni care să-mi fi facilitat acest dialog și nu am promis vreo șpaga sau alt beneficiu!
A doua situație: același comerciant, de la care vreau sa iau o instalație pentru pomparea apei. Efectiv nu mi-a putut oferi o soluție cap-coadă pentru nevoile mea. Era clar că nu e capabil să-mi ofere o soluție personalizată pe situația mea. A trebuit să vorbească cu un furnizor, a revenit cu o soluție de care nu era foarte sigur și în final tot eu știu mai multe, făcând documentare pe cont propriu.
Aș putea să generalizez și să spun că trebuie să fii atent și în temă atunci când cumperi bunuri sau servicii de o valoare mare. Pentru că mulți, în ignoranța lor, îți pot oferi niște soluții neadaptate nevoilor tale, pe care mai dai și o groază de bani.
Aș mai putea să spun că în România (sau poate doar în București) sunt încă multe oportunități pentru oameni care vor să ofere servicii sau produse de calitate.

P.S. Cel puțin comerciantul ăsta a învățat regula de bază: amabil și răbdător cu clientul care-ți dă câteva telefoane pe zi timp de o săptămână.

luni, 8 iunie 2009

Asta da motor!

Cel mai cool motor (pozat de mine, undeva in Bucuresti)

duminică, 7 iunie 2009

De ce n-am votat?

De fraier. Aș putea spune ca am avut o zi plină într-un loc unde nu se poate vota. Dar nu e decât o scuză patetică. Ca și cele pe care vi le-ar putea da cei 80% din romanii cu drept de vot care nu au votat la alegerile europarlamentare.
Dacă nu știați încă, vom fi reprezentați în Parlamentul European și de Gigi Becali și Elena Băsescu. Dar vai, în ce țară trăiesc! s-ar lamenta 90% din conaționalii mei la auzul acestei vești!
Și eu aș spune că așa merităm atâta vreme cât suntem niște proști. Proști pentru că ne așteptăm permanent ca schimbarea sa vină de la ceilalți. Care e soluția noastră ca Becali să iasă din viața politică: să nu-l mai voteze lumea! Ei bine, nu! Soluția e ca noi, cei care nu vrem să fim reprezentați de cineva care abia cunoaște limba maternă, darămite vreuna străină, e să ne mișcăm fundu la urne și să votăm pe altcineva. De acord, oferta clasei politice nu este deloc atractivă, dar sunt sigur că putem găsi foarte ușor pe altcineva care să ne reprezinte mai bine decat Becali.
Aceasta e primul pas spre curățarea clasei politice. Oamenii de valoare o să prindă curaj să intre atunci când o să vadă ca poporul își schimbă preferințele politice.

joi, 4 iunie 2009

Improvisneyland

Am fost aseara la primul spectacol de improvizatie din viata mea. E o trupa de vreo 6 actori si 2-3 muzicieni, care efectiv improvizeaza: povesti, cantece, situatii. Si asta pe baza unor cuvinte sau situatii sau restrictii stabilite de spectator. Pot sa zic ca mi-am luat portia de ras pe saptamana asta si va recomand cu caldura sa va duceti.
http://improvisneyland.blogspot.com/

duminică, 24 mai 2009

Fata frumoasa a Bucurestiului

Cred ca ati vazut cu totii multe fotografii cu Bucurestiul vechi, mai ales din perioada interbelica, fotografii ce transmit o anume stare de spirit. Azi am fost la o plimbare pe străduțele din Cotroceni care mi-a transmis aproape aceeași stare de spirit.

joi, 21 mai 2009

De ce sa-ti construiesti propria casa?

Casa pe care am început-o acum 1 an, împreună cu soția, se află într-o fază avansată. Mă gândeam să încep să povestesc ce înseamnă să-ți construiești o casă pe cont propriu, ce presupune fiecare fază în parte, probleme de care m-am lovit și soluții pentru rezolvarea lor.
Dilema mea este dacă am cui sa povestesc. Dacă e cineva interesat, să ridice mâna, ca să știu dacă merită sa ma apuc.
Până una-alta, o să zic de ce merită să-ți faci casă și la ce să te gândești inainte. Menționez că vorbesc de cazul unui om normal, care nu câștigă atât de mult încât să-și permită o casă in interiorul orașului.

De ce merită?

Pentru că poți să o faci asa cum visezi.
Pentru că piața imobiliară a fost a speculatorilor și nu va scapa prea curand de ei. Din ce am mai auzit și văzut, majoritatea ansamblurilor rezidențiale sunt facute cu gândul aproape exclusiv la profit. Și s-au scos profituri uriașe.Tragedia este că neglijența, în cazul unei case, se vede dupa ani întregi. Cum? Dacă structura nu e bine facută, la un cutremur mai mare s-ar putea sa ai suprize. Daca țevile sunt din materiale calitativ inferioare, te trezești ca după 5-10 ani dai gresia și parchetul la o parte și spargi stratul de beton de sub ele ca să înlocuiești țevile cu ceva mai bun. Și după aia le pui pe toate la loc. Dacă ai montate (la repezeala) cele mai ieftine geamuri, te trezești cu o factura la încălzire de 2 ori mai mare decât te așteptai. Dacă ai cea mai ieftină centrala termică, te trezești în mijlocul iernii fără căldură. Și multe altele. După ce că te-ai împrumutat la bancă pe 20 de ani, te poți trezi că trebuie să mai scoți o groază de bani din buzunar când ți-era lumea mai dragă.
Pentru că, prețul unei case facute cu cap (exclusiv terenul) este, chiar și în acest moment de criză, aproximativ egal cu cel al unui apartament de 2-3 camere într-un bloc nou.
Pentru că atunci când cumperi o locuință faci o investiție pe zeci de ani. Și vrei să iasă bine de la început, ca să-ți fie ușor să o întreții.
Pentru că poți să ai și o mică grădină.
Pentru că ai un grad de confort mai mare.

La ce să te gândești înainte să te iei de treaba asta.

Nu lua în calcul varianta casei în afara orașului dacă îți displace profund lipsa asfaltului și a canlizării din aproape toate zonele din jurul orașelor mari. Și a magazinului din colț unde te duci la 12 noaptea dacă s-a terminat berea. Dacă a sta în apropierea punctelor fierbinți din oraș este esențial pentru tine, atunci poate nu merită să faci pasul ăsta.
Vor fi multe probleme de rezolvat, multe decizii de luat si multe locuri in care trebuie sa ajungi și multe persoane cu care va trebuie sa vorbești și să negociezi. Unei persoane fară multă voință și energie îi va fi aproape imposibil să reușească. Dacă contacul cu autoritățile de tot felul și lucrurile rezolvate la mica înțelegere te dezgustă, mai gândește-te.
Când te gândești să iei un teren, trebuie să te gândești foarte bine la infrastructura din zonă. Pe un orizont de timp de 10 ani.
Sigur mai sunt și alte aspecte de luat în calcul. Deocamdata pe-astea le am în minte.

vineri, 15 mai 2009

Cea mai tare lansare a unei candidaturi!

Merită să-l citiți pe tot: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/850978/Monica-Columbeanu-il-vesteste-pe-noul-Obama-/.
Subscriu la vorbele lu Dănuț Lupu de pe final.

luni, 6 aprilie 2009

Adevarata criza

Au mai trecut cateva luni și este deja clar că această criză economică ne va afecta pentru câțiva ani buni. Cred că nu va fi totuși atât de adâncă încât sa ne confruntam cu un dezastru umanitar.
Ultimul număr al National Geographic m-a făcut șă reflectez din nou la o alta criză, abia perceptibilă pentru majoritatea oamenilor, dar cu un potențial impact într-adevăr catastrofal: schimbările climatice (determinate în principal de acțiunile omului). Concret, articolul prezintă situația dramatică din S-V Australiei, un teritoriu vast folosit pentru agricultură. După 7 ani de secetă severă, foarte mulți fermieri au rămas la propriu în sapă de lemn, cu datorii uriașe la bănci, cu turmele decimate si culturile distruse. Orașul Adelaide este primul oraș mare care riscă să se confrunte cu o raționalizare severă a apei. Deja peluzele au devenit o amintire (se foloseste gazon artificial), există cronometre care sa te oblige la un duș de maxim 4 minute (oficial e recomandat să faci duș împreună cu alt membru al familiei iar apa consumata sa o refolosești). Care sunt cauzele: defrișările, îndiguirile fluviului Murray, cultivarea unor specii de plante mari consumatoare de apa. Și evident emisia de gaze cu efect de seră.
Citim într-un alt articol ca zonele umede vor deveni si mai umede iar cele uscate și mai aride ca până acum. Bazinul mediteraneean va fi și mai arid.
Experții nu recomandă amenajare de pârtii de schi la altitudini mai mici de 1500 (vezi aici), evident din cauza schimbărilor climatice.
Articole care prevăd deșertificarea sudului României nu mai departe de 10-15 ani sunt publicate de câteva ori pe an. Și atunci cada mare si confortabilă cumpărată cu bani grei de bucureșteanul dornic de confort va deveni inutilă. Situația nu va fi roz nici pentru cei care au case la perferie, care se alimentează din pânzele de apa subterane, pentru ca puțurile de apa sunt facute dupa bunul plac și fără vreun plan făcut de autorități.
Concluzia mea e ca aceasta va fi adevărata criză. Care o sa fie reacția omuilui modern când va fi nevoit să facă duș în găleți și se va confrunta cu valuri de străini refugiați din zonele în care viața va deveni imposibilă?
Cred că e o singură soluție: investiția masivă în energia alternativă. Cât mai repede. Din păcate, se pare că nici cele mai puternice țări din lume nu au lideri adevărați, capabili să miște lucrurile.

marți, 10 martie 2009

Criza ?!

Se pare că opinia generală este că va fi mai rău. Economic şi financiar vorbind. Şi proabil şi din alte puncte de vedere. În viitorul apropiat şi în România. Cât de rau? e întrebarea care deocamdată primeşte multe răspunsuri. Eu cred ca avem două variante:
  1. O să fie pur şi simplu mai rău. Scădere economică de 10-20%, şomajul creşte dar nu mai mult de 20%, n-o să ne mai putem permite să mergem la grătar la munte aşa des, n-o să mai ieşim cu coşul de cumpărături plin, rămânem la maşina cea veche. O să fie proteste sociale, infracţionalitate crescută dar nimic de natură sa influenţeze serios ordinea la nivel de stat. O să ramană companiile cu management sănatos, eficiente si capabile sa se adapteze, angajaţii cu aceleaşi calităţi fiind şi mai apreciaţi.
  2. O să fie mult mai rău. Şomaj de 50%, proteste sociale pe scară largă, putere de cumpărare ioc, infracţionalitate la tot pasul, devalorizarea drastică a monedei, ne întoarcem cu 50 de ani în urmă.
Mă bazez pe inteligenţa şi volumul imens de cunoştinţe al multora să ne ajute sa evităm a doua variantă. Mai ales ca ambele scenarii depind de situaţia mondiala. Să ramană cei mai capabili să se descurce, care sa folosească progresele facute de om în ultima sută de ani pentru a duce civilizaţia mai departe. Problema mare este clasa politică: nici la noi nici la alţii nu e capabilă sa gestioneze bine asemenea evenimente. Poate definiţia şclasei politice o să fie alta la sfârşitul crizei.

P.S. Un studiu recent concluziona cum îi afectează criza pe români: se duc doar de 3 ori pe saptămână la cumpărături! Şi, colac peste pupăză, nu mai ies nici cu coşurile pline!

luni, 9 martie 2009

Serviciile publice

Da, e vorba de serviciile prestate de statul român către cetaţenii lui. În ultima vreme ma lovesc din ce în ce mai mult de ele. Şi ... NU sunt nemulţumit!
Am fost de curând la Registrul Comerţului Ilfov. De vreo 3 ori, în zile şi la ore diferite. Prima zi: flux continuu de oameni care vroiau să facă diverse schimbări la firmele lor. Doamnele care verificau dosare lucrau deci fară pauză. Erau însă suficient de amabile şi de dornice să rezolve repede treaba. Şi m-am simţit tratat cu respect. Nervozitatea domnea numai în anticameră, acolo unde oamenii erau preocupaţi de un singur lucru: să nu-şi piardă rândul la coadă. Doamne fereşte sa pleci 10 minute cu vreo treabă urgentă şi după aia să-ţi revendici locul. S-a întâmplat însă şi asta şi a degenerat într-un conflict verbal violent chiar în încăperea unde se verficau cu mare atenţie dosarele. Ce-au făcut angajatele de acolo: au rămas relativ calme până s-a terminat conflictul şi chiar reuşeau sa mai şi lucreze în timpul ăsta.A treia oară am fost să iau actele pentru care depusesem dosarul. Pe la 8 dimineaţa. O anunţ pe angajată ca am venit să-mi revendic actele. Caută însă repede prin dosare şi-mi spune să mă duc la colegele ei de la un alt departament, "probabil actele nu sunt gata; dar oricum acest tip de acte se ridică după prânz". Era clar deci, venisem prea devreme. Zic totuşi să întreb de dosar: "acetele dv. nu sunt gata; dar dacă aşteptaţi 10 min vi le fac". Dupa 10 minute eram deja plecat cu preţioasele acte. Vineri, mi-am petrecut vreo 2 ore din viaţă în spitalul Fundeni, aşteptând un medic care să se uite peste analizele unei rude. Timp suficient să observ agitaţia continuă a medicilor care intrau în sala de operaţie, ieşeau apoi ca să fie înconjuraţi de pacienţi cu diverse întrebări si probleme pentru care găseau întotdeauna timp să raspundă. Dispăreau apoi preţ de 2 minute ca să se întoarcă să preia un alt pacient de operat. Şi numai aşa tot timpul cât am stat eu acolo. La cabinetul medicului pe care îl aşteptam s-a facut o coada de 3 persoane imediat ce a intrat în cabinet dupa vreo trei ore de operaţii. Ca dupa 5 minute să-l deranjez eu de la o masă luată pe fuga pentru a-l întreba de diagnostic. După mine evident aşteptau şi alţii.Aşadar, oameni ca aceştia lucrează aproape fără pauză întreaga zi. Şi lucrează cu cel puţin zece oameni în fiecare zi. Şi la fiecare trebuie studiat cazul îndeaproape si cu maximă atenţie. Eu îi respect chiar şi numai pentru că mi se pare extraordinar de obositor să lucrezi în ritmul ăsta.

marți, 24 februarie 2009

Oraşul

Am fost in week-end la ski, pe Valea Dorului, undeva la 2000m. Şi au fost 2 zile incredibil de deconectante, relaxante, revigorante, ca de altfel orice perioadă petrecută pe munte, în orice anotimp al anului. Soarele placut de dimineaţă care lumina culmile din jur pe o rază de mulţi kilometri te scoate din amorţeala celor -10 grade de afară. Şi totul în jur, cât vezi cu ochii, e acoperit de o pătură groasă de zăpadă.
Ieri, înapoi în Bucureşti, în maşină, alergând de colo-colo să rezolv chestiuni legate de construcţia casei. Mă întrebam la un moment dat de ce fac asta? De ce stau într-un oraş aglomerat, murdar si stresant, de ce mi-am luat un serviciu care imi oferă mari provocări intelectuale dar imi fură mai mult de 8 ore pe zi, de ce ma chinui să fac o casă unde în acelaşi oras? Nu mai bine mă mut undeva într-o localitate mică de munte, unde aş avea o viaţă cu totul altfel?
Ei bine, deocamdata nu pot face pasul ăsta. În esenţa n-am curaj: să renunţ la un serviciu încă foarte provocator, la un venit decent, la întâlnirile cu oameni dragi, la oraşul care-mi asigură un confort ridicat. Dacă o să am vreodată, o să ma consider cel mai curajos om.

P.S. Nici în lumea idilică de la 2000m, într-o zi de iarnă superbă n-am scăpat de veşnica meteahna românaşilor mei, povestită mai bine decât aş putea-o face eu aici si aici.

miercuri, 18 februarie 2009

Munca, munca si iar munca. Merita?

Fac parte din clasa medie a acestei ţarişoare. Adica am un loc de munca care-mi ocupă mare parte din zi şi datorită caruia trăiesc decent. Dar mai am si idei, proiecte care s-ar putea pune în practică în timpul liber. Motivaţia ar fi dublă: satisfacţia de construi ceva pornind de la o idee proprie şi un eventual câştig material pe termen lung. Însă sunt foarte ezitant să ma apuc serios de ele şi mă tot întreb de ce.
Iată că domnul Andrei Pleşu îmi oferă un raspuns in acest articol: http://www.adevarul.ro/articole/munca-daune-colaterale.html

marți, 17 februarie 2009

Uite brandu' nu e brandu'

Cred că oricare din voi a intâlnit la un moment dat prin cluburi cel putin un exemplar de flăcău cu muşchii umflaţi gata să rupa tricoul mulat. Are o atitudine macho, superioară şi pare permanent în căutare de pradă.
În premieră absolută, acum, aici, secretul lor vă este dezvaluit! De fapt mi-a fost dezvăluit de instructoarea mea de la sală, care se mai întâmplă sa fie de serviciu sâmbată seara. Se numeste ... pompare! Adică vine gagiu' la sală pe la 9 seara şi, preţ de o oră, face o serie de exerciţii in forţă care-i măresc volumul muşchilor. Efect care ţine vreo două ore!
Stau şi mă gândesc cum arată seara unui asemenea exemplar masculin, imediat după terminarea ultimului exerciţiu de pompare, în jur de ora 10: aleargă repede la vestiar, bate recordul mondial la duş viteză, cu o mână se şterge şi se îmbracă în timp ce cu cealalată cheamă un taxi, îi flutură şoferului o bancnotă de 50 lei ca să confunde roşul cu verdele, ajunge în Bamboo val-vârtej ... "uff mai am 1h:40 min", bagă o tură rapidă, ocheşte o domniţă, "ce mai faci păsărică ... nu vrei un sex on the beach şi după aia să-ţi arăt colecţia mea de tricouri", ea vrajită de pectoralii bombaţi cedează, el încearcă să-şi amintească dacă a pompat şi de la brâu în jos, ce mai contează, "mai am doar 30 min", ea suspină fericită strivită de muşchii lui absolut fenomenali ... e ora 00:00! "Ufff, hai ca m-am încadrat şi de data asta".
Şi, purtând acum un tricou tricou larg fără muşchi, se întoarce în club la tovarăşii lui: "Hai mă să bem o bere, lasaţi-le pe proastele astea". 
 
Ştie cineva alte moduri şi mai "interesante" de a petrece o oră din viaţă?

luni, 16 februarie 2009

Vine politia ... esti sigur?

Astă-seară m-am încurcat de un SUV parcat într-o intersecţie, pe trecerea de pietoni, blocând tot sensul de mers. Am decis că e timpul sa beneficiez de serviciile la 112. Raspuns prompt, mi-au cerut toate datele (locul, numărul maşinii, marca, culoarea, numele meu), m-au direcţionat apoi spre cineva de la Politia Capitalei, care primise automat datele de la operatoare şi care n-a mai trebuit să spună decât că trimite un echipaj. Simplu, rapid, eficient. Uite că se poate, îmi zic eu.
Satisfăcut de isprava mea, plec spre casă unde era cald şi bine. M-am oprit însă la o oarecare distanţă sa mă asigur ca şoferul nesimţit îşi primeşte pedeapsa cuvenită. N-am rezistat frigului mai mult de 15 minute şi am plecat. Nu trecuse nici o maşină de poliţie. Şi la ora 8 seara în Bucureşti traficul e rezonabil. Mai ales pentru o maşină cu girofar.
Am dat ulterior un email la Politia Capitalei. Să vedem ce-or răspunde.
N-am putea (noi, societatea civilă) să obligăm Poliţia sau serviciul 112 să publice toate sesizările si rezultatul investigaţiei pe un site? Oricum ei au o bază de date cu toate evenimentele astea.
Facem o petiţie?

Sa protestam!

Cred ca aţi auzit de conceptul de semnătură electronică. Conceptul poate fi găsit în practică în mai multe variante, în funcţie de nivelul de siguranţă. Eu cred că peste câţiva ani vom putea deţine fiecare o semnatură electronică cu care să transformăm nişte simple documente electronice în documente oficiale. Poate n-o să pot să-mi semnez testamentul cu ea, dar o să pot să semnez un contract de servicii internet sau ... o petiţie!
Ziceam aici de oameni care vor să schimbe lucrurile din jur. Şi mulţi o fac strângând semnături. Se pare că autorităţile sunt mai receptive la asta.
Când o să aveţi semnătură electronică, o sa va implicaţi? O să participaţi (evident dându-vă datele de identificare reale) la campaniile de strângere de semnături?

Poftiti la cumparaturi!

Vorbeam într-un articol precedent de frenezia cu care românii au cumpărat in rate, în special maşini. Câteva căutări pe autovit, cel mai important site de anunţuri vânzăre-cumpărare auto, oferă o imagine relevantă a apetitului românilor pentru lux şi a impactului crizei financiare. Aşadar, iată ce puteţi cumpara de pe piaţa auto second-hand din România (de menţionat ca toate maşinile de mai jos au fost puse in vânzare în luna februarie a acestui an):
  • 3 Maserati
  • 34 Porsche (in special Cayenne)
  • Un Ferrari de 260.000E
  • 18 BMW X6/M3/Z3
  • 6 Bentley
  • 60 Audi Q7
Impresionant, nu?

vineri, 13 februarie 2009

Politică şi ecologie

Am privit cu interes detaşat agitaţia din jurul alegerii noului preşedinte american, Barack Obama. Azi m-a cuprins şi pe mine entuziasmul: Obama a suspendat hotărârea lui Bush (emisă pe final de mandat) de a permite forajele în jurul coastelor SUA şi în Alaska! Atenţie însă: nu este o anulare; este practic o perioadă de 240 de zile în care cetăţenii americani îşi pot spune opinia despre aceasta chestiune extrem de importantă pentru viitorul planetei dar şi al sistemului energetic al SUA. Este însă un început promiţător: unul din cei mai puternici oameni ai planetei face ceva concret spre a o proteja.
Şi asta nu e tot: Obama propune o evaluare mai precisă a potenţialului energiilor "verzi". Poate acţiunea asta va impulsiona cercetarea in domeniu, mai ales ca SUA au adunat în ultimii ani crema cercetătorilor din lume, prin burse de studiu şi condiţii excelente de lucru.
Evident, există nemulţumiţi: companiile petroliere, care au o forţă financiară extraordinară şi o influenţă pe măsură şi care nu se vor mulţumi cu discursuri de susţinere a forajelor petroliere. Părerea mea este ca orice forţă politică din lumea asta are ca susţinere un aşa numit grup de interese, format din companii private al unic căror scop e profitul. Sunt curios ce astfel de suport are preşedintele Obama; mi-e greu să cred că îi va fi suficientă doar popularitatea. Doar sper că în jurul lui se va forma un grup de interese care va vrea să scoată profit din energia alternativă.

Liviu Mihaiu, numit de 5 luni guvernator al Deltei va fi schimbat. Evident cu un membru de partid, aflat la mâna superiorilor.
Pe final de mandat, George W. Bush a numit cam 100 de persoane în poziţii bine remunerate din administraţia americană.
Orice asemănare este pur întâmplătoare.

miercuri, 11 februarie 2009

Consumism

Citesc din ce în ce mai multe articole în ziarele noastre despre restanţierii la plata ratelor la maşinile cumpărate in leasing. Sunt evident din ce în ce mai mulţi. Un procent realist va fi cunoscut când cineva va face o statistică oficială, dar magnitudinea fenomenului poate fi "măsurată" studiind puţin traficul din Bucureşti. Şofer fiind, pot sa confirm cele scrise în Evenimentul Zilei de azi: de 2-3 săptamâni traficul mi se pare mult mai lejer, la orice oră! Deci numărul de maşini din trafic s-a redus considerabil.
Să revenim la cei care nu mai pot plăti ratele de leasing. Eu am mai ieşit de câteva ori din ţară şi făceam de fiecare dată o comparaţie între parcul auto din ţări mai dezvoltate ca noi (Grecia, Austria, Canada) şi al nostru: la noi vedeai mai multe maşini "scumpe". De ce? Pai poate aşa e românul, fudul: trebuie sa se plimbe într-o maşină cât arătoasă, ce contează că dă pe rată jumătate din veniturile familiei. Când implineşte baiatu 18 ani de ce să-i ia tăticu o maşină second-hand, cum fac americanii, când poate să-i ia una nou nouţă? Cea mai buna dovadă de educaţie financiară.
Şi iată că au venit vremuri dificile: vânzările de maşini noi scad cu 50%, piaţa second-hand e inundată de maşini care nu mai pot fi plătite, instituţiile de leasing or să înregistreze pierderi din ce în ce mai mari. Ce antrenează toate fenomenele astea: reducerea drastică a activităţii unor fabrici româneşti de componente auto (avem câteva fabrici mari care produc componente pentru marile branduri auto), nu mai zic de Dacia, pierderile înregistrate de bănci de pe urma celor care nu mai pot plăti (pierderi transferate celorlalţi clienţi prin mărirea dobânzilor la credite) şi multe alte efecte. Concluzia: lacomia si fudulia unora ne afectează pe toţi într-un final. Lacomie evident alimentată de rafinamentul diabolic al reclamelor.
Eu sper ca această criză sa nu fie catastrofală pentru România si să trecem peste ea cu nişte lecţii bine învăţate.

P.S. Când merg cu maşina la servici, tranzitez şi strada Valea Cascadelor, o stradă garnisită cu magazine care vând finisaje de interior (gresie, faianţă, etc.). Anul trecut imi lua 10 minute. Acum, indiferent la ce oră trec pe acolo, maxim 5.

joi, 5 februarie 2009

Daca nu eu, atunci cine?

Singurul lucru pe care-l admir la suporterii echipelor de fotbal româneşti este că sunt uniţi şi iau atitudine. Atunci când ceva nu le convine, trec la proteste (din pacate necivilizate sau de-a dreptul huliganice). Pentru orice ar putea afecta destinul echipei favorite, ei protestează. Nu mai sunt plătiţi jucătorii Rapidului, vin 1000 de suporteri şi îşi manifestă talentul artistic pe gardul lui Copos!
Mă întreb de ce noi, ceilalţi, care ne pretindem civilizaţi, nu ne putem uni într-un fel sau altul şi să folosim orice mijloc decent de exprimare pentru a rezolva aspectele relativ mărunte care însă ne deranjează zi de zi. Şi ne fac inevitabil să ajungem la concluzia ca trăim într-o ţară de rahat. Eu cred că ţara asta arată şi este condusă aşa cum merită nişte locuitori cu o atitudine pasivă sau care nu reuşesc să-şi facă auzite nemulţumirile. Dacă aşteptăm tot timpul ca alţii să rezolve problemele de care ne lovim şi noi s-ar putea să murim cu speranţa.
Îmi pun problema de o vreme cum ai putea să mobilizezi mai mulţi semeni pentru o cauză comună. Şi care ar fi cel mai potrivit mod de a exprima nemulţumirea lor. Un prieten mi-a oferit un răspuns. Biciclist convins (se deplasează aproape exclusiv cu bicicleta prin Bucureşti) este înscris într-o organizaţie (bate şaua să priceapă iapa) al cărei scop este de a populariza mersul pe bicicletă şi de a le face bicicliştilor viaţa mai uşoara. Ei bine, se pare ca au reuşit să pună în practică câteva idei. Cum anume îl întreb: strângere de semnaturi! Se ia o idee, câţiva voluntari, se strâng câteva sute sau mii de semnaturi şi se inmânează lista autorităţilor. Se pare ca merge! Desigur că doleanţele lor nu sunt rezolvate aşa repede cum şi-ar dori, dar lucrurile se mişcă cu o viteză infinit mai mare decât atunci când nu se implică nimeni.
Doi colegi de-ai mei au făcut toxinfecţie alimentară de la un restaurant. Unul din ei a sesizat Protecţia Consumatorului. Nu s-a întâmplat nimic spectaculos din ce ştim noi. Sunt sigur însă că o petiţie semnată de 10-20 dintre cei care au avut contact cu respecvtiul restaurant ar fi avut mai multă greutate.

luni, 2 februarie 2009

Avem un creier. Sa-l folosim!

We cannot let others do our thinking for us e afirmaţia la care m-am gandit văzând multele păreri despre criza financiară internaţională. Inclusiv afirmaţii ale unor oameni cu influenţă în viaţa publică sau companii private. Vorbele aparţin lui Albert Bartlett, pe care l-am descoperit în acest articol.Găsiţi acolo un fel de prelegere a acestui om care demonstrează atât de simplu şi clar valabilitatea afirmaţiei de mai sus.
Un mic exemplu: omul citează afirmaţiile oficiale ale unor experţi despre rezervele de petrol. Declaraţiile sunau cam aşa: în ritmul actual de creştere a cererii cu x% pe an şi luând in considerare capacitatea rezervelor de care ştim de n milionane de barili, petrolul ne va ajunge pentru tot restul vieţii sau rezervele de petrol ajung pentru 500 ani! Ce face personajul nostru: ia cifrele din toate aceste declaraţii şi se apucă el să calculeze pentru cât timp ne va ajunge petrolul. Şi, utilizând calcule matematice simple, la care e imposibil sa obiectezi, ajunge la concluzia ca petrolul ne va ajunge pentru ... 35 ani cel mult!
Aşadar, dacă tot avem un cap pe umeri ar fi bine să-l folosim. În realitate, procesul de decizie se va baza tot pe părerile altora, mai ales în chestiuni despre care nu ştim mare lucru. Cred că trebuie doar să ascultăm cât mai multe păreri şi acolo unde găsim contradicţii să incercăm noi să le elucidăm. Să ne gândim ca au fost câteva personaje care au văzut o criză financiară încă din 2005, au fost experţi care erau rezervaţi vis-a-vis de viitorul bursei româneşti în perioada când aceasta înregistra noi maxime ale preţurilor şi se bucura de un număr record de investitori.
Acum părerile despre criza financiară globala sunt împarţite. Doar că aceia care spun că va dura încă un an-doi sau că ce-i mai rău de-abia urmează par a avea mai puţină expunere media.

vineri, 30 ianuarie 2009

De ce scriu pe blog?

Aud păreri pro şi contra blogurilor, speculaţii despre motivele unora sau altora de a scrie pe blog.
Eu mărturisesc că unul din motivele principale pentru care mi-am făcut blog e ca sa fie citit de alţii. Acuma, de ce doresc sa fie citit de alţii? E vorba şi de o doză de vanitate, ca la toţi bloggeri cred eu. Te simţi mai important dacă lumea citeşte ce scrii tu. Îmi mai place să-mi exprim gândurile în scris: m-ajută cred să fac ordine prin ele.
Dar cred că, după cele 10 comentarii de la ultimul post, cel mai mult îmi place să comunic cu alţii prin intermediul lui. Întotdeauna sunt fascinat de faptul ca alţii vin cu o alta perspectivă la care nu m-am gândit. Îmi place mai puţin să mi-o spună pe blog decât în faţa unei beri, dar viteza în care ne mişcăm odata cu societatea modernă ne face să ne vedem mai rar decât ar trebui. Pe de altă parte sunt idei şi dileme pe care e posibil să le trec cu vederea la urmatoarea întâlnire. Pe blog le pot scrie oricând şi oamenii le pot citit oricând vor ei.
Am observat că am şi cititori constanţi care mai şi comentează. Asta înseamnă că ne comunicăm părerile. Deci ... o sa mai scriu.

Gandesc ecologist; si la ce m-ajuta?

Ma consider o persoana care se gândeşte la viitorul planetei si e gata sa contribuie cum poate astfel incât el sa fie mai verde. A venit şi momentul la care trebuie să iau o decizie ce poate afecta mediul inconjurător.
Trebuie să montez o fosă pentru casa aflată in construcţie pentru că în zona respectivă nu exista canalizare. Prima variantă e o fosă mai simplă, care scoate o apă ce trebuie deversată direct in pământ şi care teoretic e filtrata natural înainte să ajungă la prima pânză freatica. Metoda asta poluează puţin solul şi e posibil ca şi prima pânză freatica. A doua variantă înseamna o mini staţie de epurare care scoate apă curată si nu poluează practic deloc. Evident a doua variantă este considerabil mai scumpă.
În condiţiile în care vecinii mei au ales cu toţii variante de fose mai simple şi care poluează solul si posibil pânza freatică, de ce aş alege eu varianta mai ecologică? În cazul asta, nu fac nici o diferenţă. Probabil mi-aş pune aceeaşi întrebare dacă mi-aş lua o maşină nouă.
Concluzia mea e că până când autorităţile nu se vor implica cu legi si facilitaţi astfel încât să fie şi economic avantajos sa fii ecologist, n-o sa facem paşi mari spre salvarea mediului.

marți, 27 ianuarie 2009

Ce e cultura?

Pun comentariul Cristinei sub forma de post:

Pentru ca mi se pare interesanta aceasta discutie, de aici din coltul meu intunecat :)ti-as propune sa lansam o provocare online : ce intelege fiecare dintre noi prin cultura si prin a fi cultivat.
De la Dexonline citire : CULTÚRĂ, culturi, s.f. 1. Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire şi a instituţiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. ♦ Faptul de a poseda cunoştinţe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoştinţe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva. ♢ Om de cultură = persoană cu un nivel intelectual ridicat, care posedă cunoştinţe universale multe şi temeinice.
Wikipedia ofera si ea o definitie http://ro.wikipedia.org/wiki/Cultur%C4%83.
Personal, nu am sa definesc acum aceste notiuni, deoarece ceea ce am gast in dictionar nu mi se pare ca ar epuiza subiectul. Deci, ce ziceti? Ce inseamna pentru voi cultura si a fi cultivat?

Popularitate in blogosfera

Facea un prieten o comparaţie între blogul Mircea Badea şi cel al lui Varujan Pambuccian. M-am uitat şi eu peste ele şi îi dau deplină dreptate: în timp de d-nul Pambuccian scrie foarte frumos si decent, Badea bagă posturi dezlânate despre cât de naşpa e în Romania şi are de 100 de ori mai mulţi vizitatori. Concluzia pare a fi clara: ca şi în viaţa reală, în blogosferă mediocritatea pare a fi cea mai populară.
Am dat azi insă peste un articol care contrazice concluzia asta folosind date seci: cele mai populare bloguri din blogosfera modiala şi româneasca sunt cele despre cărţi şi lectură.

luni, 26 ianuarie 2009

Focusing illusion

Am găsit aici un articol interesant despre stimulente (financiare). Ce se întâmpla când un jucător de fotbal e penalizat pentru fiecare pasă greşită? Nu mai dă nici o pasă. Ce face un programator care primeste bonus pentru numărul de linii de cod scrise? Scoate un program de dimensiuni astronomice care devine practic inutil.
De ce se întâmpla aşa? Pentru că cel care se gândeşte la stimulent ia de cele mai multe ori in calcul o singura variabilă, un singur aspect al activităţii vizate sau mediului în care se desfăşoară. Autorii articolului generealizează asta şi-i spun "focusing illusion".

Realitatea virtuala

În ultima lună am experimentat intens realitatea virtuală. De exemplu, am descoperit şi eu Wii si Playstation. Şi experienţa a fost mai degraba placută. M-am jucat Warcraft, mai precis dota; din fericire doar împotriva calculatorului. Dacă intram pe serverele online să joc împotriva oponenţilor umani, probabil aş fi pierdut mult mai mult timp. Am cont pe Facebook, chiar daca nu intru decât o data pe lună (deocamdată). Am cont pe linkedin, pe care-l folosesc mai des. Ştiu mai bine ce inseamna reţele sociale; am descoperit un site care-ţi dă posibilitatea să-ţi faci propria reţea sociala in cinci minute, ning pe numele lui.
Deasemenea, aud tot mai multe despre SecondLife, care este, la momentul actual, cea mai avansată structura socială virutală. Practic, ai posibilitatea să duci o viaţă paralelă: iţi creezi un avatar (de multe ori un alter ego), iţi iei ceva dolari linden (da, e moneda proprie a acestei lumi şi avem un curs de schimb linden - US dollar), dupa care cumperi o bucată de pamânt virtual in această lume virtuală. Acum că ai strictul necesar, poţi începe sa socialiezezi cu alţi "oameni". Ce a ieşit de aici? Am citit despre un divorţ în lumea reală pentru că el o inşelase in SecondLife, o milionară in dolari obţinuţi din afaceri imobiliare in SecondLife, un proces impotriva unui violator, magazine virtuale Nike şi Puma in SecondLife care chiar vând chestii. Impresionant, nu?
Second Life are cel putin 2 milioane de utilizatori activi, facebook are 150 milioane, 3 milioane de copii din ultima versiune World of Warcraft au fost vândute în prima zi.
Este clar ca realitatea virtuala, sub multele ei forme, se extinde rapid. Şi oamenii petrece din ce in ce mai mult timp în ea. De ce? Păi să vedem: e fun sa joci warcraft, comunicarea cu prietenul tau din celălalt colţ al lumii e mai facilă şi interesantă pe Facebook decât la telefon, wii e unul din modurile placute de a-ţi petrece timpul cu prietenii, poţi fi cine vrei în SecondLife. Second Life Grid îi permite unei corporaţii să-şi facă un workspace virtual in care reuneşte angajaţii răspândiţi in mai multe colţuri ale lumii.
Interacţiunea umană a cunoscut evoluţii permanente de-a lungul existenţei speciei noastre. Ăsta pare a fi urmatorul pas. Însă, paradoxal, acest pas pare să ne ducă spre izolare şi lipsă de comunicare in viaţa reală. Eu am cele mai mari satisfacţii sufleteşti atunci când vorbesc cu oamenii faţă în faţă sau folosesc un instrument de comunicare virtual cu o persoană pe care o cunoscusem deja. Şi cred ca, fară interacţiuni directe, specia umană e condamnată.

Aştept totuşi cu inters clipa în care voi putea face o conferinţă cu colegii mei de la Iaşi într-un spaţiu virtual unde am in faţă holograma fiecăruia din ei, care arată şi se mişca exact ca ei.

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Ce e viaţa?

"O boală incurabilă cu transmitere sexuală".

Dacă vreţi să auziţi continuarea, duceţi-vă la piesa de teatru "Cafeneaua".

vineri, 23 ianuarie 2009

Un altfel de documentar despre România

Dacă o să cautaţi pe youtube "Michael Palin's New Europe - Wild Romania", o să gasiţi un documentar BBC despre România, care prezintă cateva din reperele româneşti într-un mod mai realist decat in toate reportajele pe care le-am văzut până acum: Maramureşul, Moldova, un pic de Bucureşti, Casa Poporului, povestea reala a lui Dracula.

joi, 22 ianuarie 2009

Pentru cinefilii din Bucureşti

http://dublur.blogspot.com/2009/01/cele-mai-bune-filme-ale-anului-2008.html

Mereu surprinzătorul Bucureşti

Am văzut acum ceva vreme un film-reportaj numit "Apocalipsa după şoferi". E până la urmă povestea câtorva destine,  relatată de la volan, din traficul capitalei noastre: un şofer ce face livrări pentru Wu-Xing, un poliţist, un ardelean cu disabilităţi ce vine din când in când in Capitală, un domn ce şi-a pierdut fiica intr-un accident petrecut evident în Bucureşti şi o doamnă născută in Peru care trăieşte de ceva timp aici.
Mi-a placut ideea si modul în care a fost pusă în practică dar in special o replica a doamnei. Întrebată de reporter de ce îşi leaga poşeta prin centura de siguranţă, a răspuns ca e un reflex involuntar dobândit in perioadele în care a trăit in Lima si Paris. Şi continua: "Acolo aveau loc foarte multe acte de tâlhărie. Prin comparaţie, Bucureştiul mi se pare un loc foarte sigur. Nici nu vă daţi seama, voi românii, cît de sigur e oraşul în care trăiţi". 
Q.E.D

Imagine, politică, putere

Am auzit la un moment dat sintagma "power is not given, power is taken". Într-o perioadă în care reflectam destul de mult la ce înseamna de fapt puterea, la modurile in care se manifestă şi la consecinţele folosirii ei într-un mod sau altul.
Încep sa fiu de acord cu asta. Evenimentele pe care le-am trăit sau auzit de la colegi si prieteni m-au facut mai realist. Da, e cu atât mai adevarată cu cât urcăm mai în vârful ierhariei (fie ca vorbim de administraţie, organizaţii, diverse structuri sociale).
Ca sa ajungi sa ai puterea, unii zic ca trebuie să faci politică. Pentru mine, termenul asta are conotaţii negative. Prefer mai degrabă sa spun că trebuie să lucrezi la imagine. Pentru mine, a lucra la imagine înseamna mai intâi sa fii la curent cu mediul în care te învârţi; adică faci "networking", te abonezi la newslettere, RSS-uri, citeşti ziare, etc. Dupa asta, îţi e mai uşor sa prezinţi lucrurile (fie ele probleme, eşecuri sau realizări, succese, idei) în mod relativ: te raportezi la alte persoane, evenimente care să ofere o alta perspectiva, evident mai favorabila. Bineinteles că şi aici e destul loc de exagerari şi manipulări; limita depinde de fiecare.

miercuri, 21 ianuarie 2009

Cât de departe e sfârşitul?

Citesc constant National Geographic. În numărul trecut a fost un articol despre plantaţiile de palmieri din Borneo, care distrug practic mediul de acolo. Acum citeam despre aur: cât de important este incă pentru întreaga lume, poate mai important ca niciodata in condiţiile crizei actuale. Ştiaţi că India e cel mai mare consumator de aur? Cererea de aur acolo e de 2 ori mai mare decât în SUA si China la un loc! În anul de graţie 2009, în India, fie că vorbim de regiuni sărace sau bogate, aurul nu poate lipsi din zestrea fetei care se căsătoreşte. Dacă nu are o zestre în aur de o valoare consistentă, nu se poate practic căsători!
Evident si producţia de aur incearcă sa ţină pasul. Dar filoanele sunt pe terminate si producţia de aur vine din locuri indepărtate ca La Rinconda, o localitate aflata la 5100m în Anzi, unde 30% din mineri sunt femei si copii, unde nu exista canalizare si apă curenta şi poluarea cu mercur afectează până şi lacul Titicaca, aflat la 250km depărtare.
Maşinile pe care le folosim zilnic, energia pe care o consumăm si multe altele activităţi umane moderne par a condamna planeta. Şi n-o să ne trezim decat atunci când va fi prea târziu, vorba unui spot auzit la radio: când ne vom privii copii dându-se cu skateboardul pe munţii de gunoaie.

marți, 20 ianuarie 2009

O fărâmă de sociologie

Tot navigând pe net, am dat la un moment dat peste câteva teorii ale reţelelor sociale (cele reale, nu hi5). Nu zic ca nu se aplică şi celor virtuale.
Una din ele jonglează cu tipurile de legaturi din reţelele sociale: avem strong ties, adica prieteni şi weak ties adica cunoştinţe. Ei bine, cunoştinţele sunt extrem de importante pentru ca aduc informaţii noi într-un nucleu al reţelei format din strong ties, care de obicei au cam aceleaşi preocupari, se invârt in aceleaşi cercuri şi deci informaţiile la care au acces se suprapun de cele mai multe ori. Cineva (evident cercetător american) a facut un studiu din care a reieşit că, din totalul celor care şi-au schimbat locul de munca datorită unei recomandari, doar 16.7% au primit ponturi de la prieteni; toţi ceilalti de la oameni pe care ii vedeau rar sau foarte rar. Aşadar, încă un argument in favoarea networkingului.
Cea de-a doua ne spune că în grupurile mari de oameni intâlnim efectul de difuzie a responsabilitaţii sau mai concret bystander effect: într-o situaţie de urgenţă grupul reacţionează mult mai greu decat un individ pentru că fiecare asteaptă de la ceilalţi sa facă ceva şi fiecare este cu atât mai precaut cu cât grupul e mai mare. E mai precaut in a acţiona pentru că imaginea lui in ochii celorlalţi e foarte importantă. Şi în general individul nu vrea sa facă notă discordantă faţă de grup; se teme de eventualele consecinţe.


Revolutionarii

Am văzut si revăzut Godfather. Il consider o capodoperă, un film excelent realizat, care pune în scenă o poveste foarte interesantă, cu ajutorul unui joc actoricesc de exceptie. Dacă aş face un top (©bram) al lucrurilor care nu trebuie ratate in viaţa asta mai scurta decat credem, filmul asta ar fi cu siguranţă inclus.
De Crăciun am primit cadou pachetul original de dvd-uri care conţine cele trei parti, cea mai bună calitate video si audio şi subtitrate evident in română. După ce am revazut a treia oară filmul, am pus si cele 2 dvd-uri suplimentare care prezintă detalii din culise. Se pare că Godfather a fost o adevărată revoluţie a filmelor despre mafie; a devenit imediat si a rămas până azi sistemul de referinţă. Scene din film au fost citate si parodiate la nesfârsit; până şi Southpark are un episod care parodiază Godfather! Dar Godfather nu este pur si simplu un film despre mafie; este o cronică de familie, pe alocuri o oglinda a societăţii americane a acelor ani. Mai mult, analizează in detaliu nu numai ascensiunea celor doi capi ai familiei (Vito şi Michael Corleone) dar si decăderea lor, aşa cum nu a mai facut-o nici un film de gen.
Gata, ma opresc cu elogiile! Altceva vroiam sa scot in evidenţă: am aflat cu suprindere ca regizorul Francis Ford Coppola a trebuit sa lupte din greu să-şi transpună viziunea in realitate si de multe ori capodopera asta de film era cât pe ce sa nu se faca. Sa lupte cu conducerea Paramount care avea altă viziune asupra lucrurilor. E suficient să spun că, atunci când se alegeau actorii, unul din finanţatorii Paramount a spus "Marlon Brando nu va juca niciodată într-un film produs de noi" şi "Al Pacino nu se potriveşte deloc cu rolul lui Michael". Dar regizorul a câştigat până la urma. Ce-a ieşit, va invit sa vizionaţi.
Oare toate ideile cu adevarat noi, revoluţionare de-a dreptul, întâmpină aceeaşi rezistenţă? Sunt autorii lor nişte eroi tocmai pentru ca au reuşit sa depaşeasca toate obstacolele?

Sa-i fie tărâna uşoara!

A murit inventatorul doner kebab, adica populara shaworma (articolul aici), la 87 de ani. Unii zic ca viaţa unui om se măsoară in lucrurile pe care le lasă in urma sa. Dacă-i aşa, atunci omul asta ar trebui luat ca sistem de referinţă, dacă ne gândim la impactul pe care îl are invenţia sa.
Oare secretul longevităţii sale o fi tocmai consumul regulat de shaworma?

Retezat

Citez: Parcul Naţional Retezat (PNR) a intrat în a doua fază a selecţiei pentru alegerea celor şapte noi minuni naturale ale lumii, campanie derulată de Fundaţia „New 7 Wonders“ (N7W). Aricolul complet e aici.
Am fost in Retezat pentru prima oara anul trecut in septembrie. Şi mi-am promis ca ma voi întoarce pentru mai mult timp. Este sălbatic, natural, superb. Şi greu accesibil; poate de-asta a rămas aproape neatins de om. Nu vreau sa ajungă mai popular şi mai uşor accesibil. Nu vreau să mă întâlnesc cu gratare sfârâind pe drum, nu vreau sa vad pet-uri si ambalaje de chips-uri pe trasee. Vreau sa rămană aşa cum e de milenii încoace.

Ionatane

Sunt dependent de mere. Aproape ca fumătorii de ţigară. Dacă au trecut câteva zile, săptămâni în care n-am avut parte, simt ca lipseşte ceva, trebuie neapărat sa dau o fugă pâna în piaţă sa-mi cumpăr câteva kilograme.
Îmi plac in special ionatanele, cu gustul lor dulce-acrişor. Dar savurez cu placere si alte soiuri, româneşti, autentice. Îmi plac atât de mult încât, după o perioadă de "secetă", mănânc chiar si 1-2 kg într-o seară (stomacul meu înca rezista).
Se pare ca dependenţa asta am dobândit-o in copilarie, când aveam la dispoziţie un beci plin de lazi cu mere în fiecare iarnă. Şi de-atunci tot consum, in mod constant. Observ însă in ultimii ani o tendinţă care ma ingrijorează: ionatanele bune, autentice, "organice" daca vrei, sunt din ce în ce mai greu de găsit. Deşi le mai găsesc înca in majoritatea pieţelor bucureştene, trebuie sa fiu foarte atent la ce cumpar, căci multe sunt amestecate cu alte soiuri, mai noi (a se citi modificate genetic) si mai rezistente, dar evident mai fade. Cei care le vând îmi spun ca rezistă din ce in ce mai greu peste iarnă. Pomii suferă de mai multe boli ca în trecut, mulţi se usucă si mor prematur.
Şi ma întreb oare o sa mă mai pot infrupta dintr-un ionatan delicios peste 2, 5, 10 ani? Dar din celelalte soiuri de fructe autentice? Deja perele sunt foarte greu de gasit, nu mai vorbesc de gutui. O sa le învingă schimbările climatice, normele obtuze ale UE, "progresul" care se traduce prin modificare genetica, pasivitatea noastră în faţa tuturor acestor schimbări?

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Straja

Am ajuns şi la Straja. Cu aşteptări mari; nu ştiu de ce.
Prima impresie a fost dezamăgitoare: parcări inexistente, ultima zăpadă transformata într-o pătură de gheaţă murdară care acoperea marginile şoselei principale şi drumurile secundare. Aproape toate pensiunile noi sunt clădiri nefinisate complet dar funcţionale, astfel încat proprietarii sa inceapa sa scoată bani cât mai repede posibil.
Cât priveşte parcările, parcă aş lasa totuşi masina la Lupeni: am avut noroc ca am venit joia şi am parcat fără probleme. Mai mult de-atât, colţul ăsta superb de natura nu ar merita să fie poluat de noxele maşinii mele.
Straja e o staţiune mica, dar are un numar impresionant de 5-6 pârtii. Pe prima din ele, cea mai bine întreţinută, am simţit că n-am ajuns in paradisul schiorilor: un strat foarte subţire de zăpadă reciclată si sub ea gheaţă. Nu e tocmai idealul de pârtie, mai ales pentru începători.
Azi am fost pe a doua pârtie: teleschiul urcă din mijlocul staţiunii (1400m) până aproape de vârful Vulcan, pe la 1700m altitudine. După ce am ajuns in vârful pârtiei, mi-am dat seama de ce aveam asteptări asa mari de la Straja: in faţa mea se deschidea panorama superbă a munţilor din
jur (inclusiv Retezat) şi a oraşelor din vale. Şi eram la inceputul unei pârtii uşoare (accesibilă incepătorilor), de aproape 2 km lungime! Paradisul schiorilor a inceput sa prindă contur, în ciuda pârtiei îngheţată aproape complet.
O sa mai vin la Straja. De data asta când cineva îmi va fi spus că tocmai a cazut o ninsoare ca-n poveşti, care a lasat in urmă o zăpadă mare şi pufoasă pe care să luneci uşor cu ochii la munţii din jur. Şi care mă va fi facut sa nu pot ajunge cu maşina in Straja şi să fiu nevoit sa iau telescaunul.
Şi o sa mă bucur incă o dată de amabilitatea oamenilor de aici, de la ospătar pană la patron si cei de la care închiriezi echipament. Şi de accentul aredelenesc omniprezent.

P.S. Acum si poze